rugină ecourilor

[LUMINITA SCOTNOTIS]

rugină ecourilor

 

când mă readun în cenușă

vânătorii rodului

îmi stâlcesc din muguri verdele

și nu pot să-mi răzbun fierberea decât

odată cu refacerea zidurilor

din jurul anotimpurilor mele

 

când mă învinovățesc

de zbuciumul tainelor

o iau pe potecile țipetelor șchioape

sărutând rugina urmelor împovărate

pentru a li se deschide porțile din mine

 

în țipătul trist al însingurării

oamenii redevin pitici

desfigurându-și degetele în petale de ecouri

și stranie în retină

o bufniță stinge farul

cu insomniile lunii

și cum să trec prin cioburile nopților albe

fără de iluzii și aripi

cu tălpile goale mă afund

într-o liniște perfectă

iar eu cred că nu o merit

mă trec prin ea să-i curg în plămâni

toate otrăvurile destinului

cum și ea mi-a înfipt de-atâtea ori înfrângerile

în inimă și gând

 

nu aș fi cântat-o

dacă nu ar fi scris pe chipurile oamenilor

exist

îmi întorc palmele cu sete către izvor

și-mi spun

prea mi s-au încâlcit brațele

 

încă mai  sunt capabilă

să-mi arunc universul în vârful soarelui

încă o zbatere de aripi

în pulsația frenetică a timpului

mă seduci și te pleci scufundându-mă

sare pe rană

sub lumina ascunselor despletiri de cețuri

 

nu e durere mai cruntă

decât cea a drumețului

căruia nu i se zărește nici umbra

 

[Gabriela Grădinariu]

    cât de frumos te-ai aruncat în vârful soarelui! Admirație!

[Sofia Sincă]

Te consideri rug al faptelor necomise. Te socoteşti vinovată de păcatul omenirii, în singurătatea sufletului. Însă, sufletul învaţă cântecul tăcerilor împreună cu calmul izvoarelor şi al zbaterilor către răsărit. Superb poem, amplu şi strălucitor, deşii cam trist.

cântato - cântat-o

Admiraţie deosebită, Sofy!

 

[chindea maria elena]

Eu aş vedea în oglindă povestea ta! Umbra există doar datorită luminii! Şi câtă vreme eşti pe cercurile concentrice ale focarului de lumină, ai umbră! Când ajungi în centru - nu mai ai cum să-ţi faci umbră ţie! Şi eu zic că-i de bine, nu o tragedie! Dar asta-i interpretarea mea! Nu suntem toţi asemeni fluturilor de noapte, atraşi de lumina divină?...Cu drag, Gerra