Sunt multe uşi într-un perete

La care batem ne’ncetat

Cu fapte ce vrem să ne-mbete

Ca vinul vechi, din Eufrat.

Uităm în zilele ascete

Că-n veacul ăsta…

Când înflorește iarăși alba,

Superbă, floare de-acățar,

Îmi vine să mă duc cu jalba

La dracu, prin Madagascar;

Că n-ai lăsat, Miss Aysun,

Printre atîtea brand-uri grele,

Un loc, pe piele, ca să pun

Și floarea patimilor mele;

Atât de albă și de pură,

Cum este floarea de-acățar,

Pe care ți-aș aduce-o-n gură

Dacă lăsai  un…

E nimfa tărâmului fără hotare,

a cuștii negândite, niciodată;

Licărul-ochi, a libertății zare,

Copac uscat și fiară zbuciumată

pădurilor virgine și uitate;

Năluca iepelor nepotcovite,

Ce-n praful alb copitelor se pierde;

nebuna timpurilor rătăcite

și a deșertului pictat în verde

de ochii și pleoapele-obosite;

E păzitoarea lumilor murinde,

ferită de priviri…

tu nu ştii să spui te iubesc

lumea ta

are doar câteva creioane colorate

aleg roşu

şi îţi spun iubire

tu repeţi roşu roşu

înnebunesc

odată mi-ai trimis

visele pe contrasens

râdeai

atunci te-am botezat piatră

cred că ai înţeles

când plecai

să nu te uit

îmi trimiteai poze cu stânci

îţi aminteşti vara trecută

la munte

culesesem fragi

mă priveai rece

cum mă bucur ca un copil…

Solfegiu divin

Blând cântă-n zori pâinea credinței

În lacrimă croind speranță

Și-n drumul dur al pocăinței,

Ecoul se-mbracă-n romanță.

Când vântul rece-al umilinței

Se-agață-n suflet cu-aroganță,

Blând cântă-n zori pâinea credinței

În lacrimă croind speranță.

Privirea din suflul ființei

Primit-a-n dar exuberanță,

În compensarea suferinței

Ce-a devenit instant o...…

Ce fericită era toamna

şi ne privea uimită

cum înverzeam alai de frunze moarte

în serile cu ochi de chihlimbar

de dragul tău

de dragul meu

păduri de vise legănam

la poarta sărutului ofrandă

Ce tristă este toamna

verdele în suflet a ruginit sub ploi…

Ascultă-l pe tăcut

Când s-a împărțit rușinea de n-ai fost

Și ți-a urzit în suflet răzbunarea,

De mergi pe drumul drept și pierzi cărarea,

Ascultă-l pe tăcut, nu-l crede prost!

întâi a înălțat căruței șui loitre…

mai da din când în când târcoale pe tarla

anticipa

precum îndrăgostitul primul geamăt

aburii calzi ieșind din turta frântă

își pregătise tainic și hainele de nuntă……

se ia un vis și se taie în două

fiecare bucată se împăturește în cinci

minute și trei secunde

se pune o aparență la fiert

timp de o înserare

apoi se usucă de dor

în dulapul vechi și scorojit

unde se lamentează în șoaptă

sarea și piperul unei relații

Pe mine mă privește în noaptea asta cerul 
și fiecare stea e-o notă dintr-un cânt, 
îmi pare că pământul rescrie-o melopee 
într-un acord firesc, cu degete de vânt.

Pe portativul negru se scurge o cometă –
o lacrimă de foc, un fulger sfâșiat...
Mă sting tăcut în noaptea când mă-nspăimântă cerul
lăsând în urma mea un vers neterminat.



Adina V.

17.10.2017

Aprinde focul stins în lumânare,

Chiar dacă-ţi va părea mai scump, nu-mi pasă,

L-am invitat azi pe J’ Arrive la masă,…

- alt experiment la fel de nereușit -

de fiecare dată când deschideai fereastra

trecea prin sufragerie nepăsător tramvaiul doișpe

zdrăngănind din tablele ruginite

cu geamurile sparte murdare boțite

(în tinerețe tramvaiul a fost tanc mândru cu șenile și creste)…

avusese număr

această uşă

se vede clar după cele două găuri strâmbe

lăsate de holţşuruburi la capătul

plăcuţei de plexiglas trandafiriu pe care…

Dispare derizoriu un anotimp albastru,

de inimă-agățate actinii stau de veghe,

un val cădelnițează liturgic un dezastru

și marea în adâncuri ne-a înghițit, pereche.

Pe frontispiciul vieții inscripții tind să moară

sub amintiri sărate și alge incolore,

e sufletul o umbră în catedrala goală

unde-o clepsidră spartă măsoară timpu-n ore.

Doar marea, metaforic, retroactiv se-agită

într-un balans hipnotic punctat de epitete,

un…

sonet

Dezbracă-mă de vălul ce apasă,

Mândriei oarbe cere-i... resemnare.

De ce atâtea umbre, pe cărare, 

Îmi nourează-a cerului grimasă.

Aprinde focul stins în lampadare,

Așază-mi-te, ca atunci, la masă

Și ai să vezi cum de nimic nu-mi pasă,

Decât de-amurgul picurat în mare.

Îndură-te de toamnă, de durerea

Ce-mi mistuie copacul stors de vlagă,

Rămână răsădită-n noi părerea

Că…

am umbră de braconier

tulpină de fag

şi suspin pe o muzică

în care nu încap fotografia

pianul calculatorul şi privighetoarea

pentru a înnopta în inima mea

la schimbarea gărzii

lumina vine ca un soldat

dotat cu răbdarea de-a sluji şi păzi

gestul artistic metafora

capra legată de gardul vecinului

ce şi-a vândut casa

şi a plecat la o adresă nouă

cântată de şapte popi

umbra mea de…

- fantezie pe toate vocile și-o coardă dementă -

viața se învață îmi spunea cineva

pui burta pe carte și după câteva săptămâni

vei trăi la perfecție

chiar dacă zilele nu sunt toate la fel

iar noaptea e plină ochi cu șrapnele

și…

Îţi aminteşti? Alergam.

Îmi cântau ochii,

lăsam aerul să mă dezmierde,

mă furase dezmăţul babei Dochii,

pădurea aceea cu blajini păzitori de verde.

M-ai oprit şi straniu

mi-ai privit vorbele

cum se-ntorc în izvoare.

Una din nopţile tale polare

sta să-mi îngheţe, pe neaşteptate,

în sânge, verile toate,

când ai şoptit:

„Pe tine, Dumnezeu

te-a lăsat curcubeu!”

Ferecasem clipa şi-am întrebat:

„Pe tine, Dumnezeu, ce te-a…

- experiment la o singură voce -

în mine crește tiptil tiptil moartea

îi fac semne cu mâna nu mă vede

continui să comunic cu ea tot dând din mâini

poate se plictisește și pleacă-n pustii

comunicarea sigur nu este încăpățânare…