Despre singurătate

[Petre Ioan Crețu]

- experiment la o singură voce -

în mine crește tiptil tiptil moartea
îi fac semne cu mâna nu mă vede
continui să comunic cu ea tot dând din mâini
poate se plictisește și pleacă-n pustii

comunicarea sigur nu este încăpățânare
oricât ne-am strădui să tăcem
tu, singură într-un colț
eu singur în celălalt colț al încăperii din noi
acolo unde ar trebui să ne înălțăm să ne purificăm
trecând din camera care se crede bărbat
în camera care se crede femeie
luăm toate camerele la rând până la camera de apoi
urmează camera de apoi strigă unul în neant
nu mai era nimeni să-l audă se făcuse pustiu

când facem dragoste alunecăm

mai degrabă singurătatea ta se dă cu avionul
peste singurătatea mea până la orgasm
după care voi fumați o țigară
tu cu singurătatea ta într-un colț
eu cu singurătatea mea ne luăm de mână și fluturăm

când se face întuneric ni se face frig
glisăm pe rând în spații alternative
cu speranța că sângele va fierbe clocotind
mie îmi crește în cap o casă de lut
ție îți cresc o mie de brațe
o mie de sâni încerc să te mângâi
mâinile mele se înfig în pereți și se fac totuna
cu albul din var
cu tristețea din uși
bucuros deschid un perete și mă culc

ridic puțin vălul și mă uit
nu-i nimeni în mine plecasem de mult

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc Camelia 

[Petre Ioan Crețu]

Câtă dereptate ai  Sofia... Mulțumesc pentru trecere

[Camelia Ardelean]

Un poem de mare expresivitate! Am citit şi am admirat!

[Sofia Sincă]

O adevărată prelegere lirică despre singurătate. Melancolii bântuite de beţii cumplite, fantezii ascunse după grimase tragice. Fiori răvășitori, încât descrierea devine ispititoare.

Versurile dor, dar nu te poți dezlipi de ele.

Sofi

[Petre Ioan Crețu]

Nici cum Vasilisia, eu am trăit cu impresia că am mulțumit. Apoi niciodată nu mă supăr cînd mi se atrage atenția, ăsta fiind și motivul pentru care postez. Cât privește chestia cu maestru... e cale lungă :))))))

[Ion Lazăr da Coza]

Cam multe mâini. Măcar într-un loc mână > braț. 

Excelent.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Dar v-ați supărat, maestre, de m-ați sărit cu mulțumirile? Oare să fie de vină postarea anterioară la care n-am rezonat întrutotul? :)

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mult Mihaela. O duminică plăcută

[Mihaela Suciu]

O singură voce... răscolitor!

[Vasilisia Lazăr]

„trăim pe margine de vis
vânez frumuseţea acestei lumi ca un anonim solitar
cu atriile sugrumate în laţul şubred al timpului
şi tocmai din pricina acestei boli
nu voi fi pentru nimeni nimic mai mult
o singurătate de împrumut în care-ţi ascunzi când şi când sufletul
ca să asculte un basm uitat
sau să vadă cum îşi schimbă universul culorile
iubitul meu
vom fi alge sau peşti
deocamdată însă mă mai doare uneori spatele
tu încă nu m-ai învăţat să înot şi-i aproape stupid
cum ne pierdem dimineţile cu scorneli
şi tabieturi mărunte [...]”

(Alina Dora Toma)

SUPERB, poete!