strigătul meu amplificat de sute de cărți

o mână de copii în învălmășeală compun

frumusețea morții

nimeni nu știe unde ne va duce victoria



te recunosc după cuvântul

mamă

numele de erou mă apasă

entuziasmul își face de cap în suprarenale

dependența aglomerează sângele

buzele

vineții la presiunea străzii

femeile din planul cuiva de sus

primesc aplauze

și promisiunea unui loc în atenția publicului

există orice

nu și finalul despre…

după ce tata a murit mama

s-a închis în camera ei din care nu s-a mai auzit nimic

mă întrebam dacă  timpul va schimba orele târzii ce ne lăsau gustul acru

ca după o noapte pierdută când nu puteai să-l scoți din gură decât

după fumul unei țigări

nu aveam curaj să ies printre oameni

cu ochii în fundul capului

ai mei mi-au spus

o să te ducem la școală și-o să vrei să privești în jur dar să nu te uiți la

ceilalți…

ca un pește murdar ce se retrage în adâncul sărat al misterului vieții

instincul de conservare

mă face să caut prin memoria speciei

un cuvânt costă scump

dar nu atât să-mi explic temerile

sau convingerea că dragostea nu întârzie

o sarcină de numere la un moment dat face implozie

dar mai ales obsesia pentru părul tău ca formă de supraviețuire

demonstrează cât îmi este familiar concepul atracției

între plus și…

prin ce se leagă omul de pământul său,

ce forțe interioare îl țin precum gravitația-

muncile câmpului,

dragostea pentru părinți,

ura?

copiii îi mor de boli scumpe

soția la naștere

și totuși

doar când pământul este amenințat devine neliniștit

de parcă și-ar înfrunta soarta

mai mult decât câmpul care îi dă hrană

la timp

se roagă pentru ploi

mai mult decât buștenii care îl încălzesc…

parcurg lumea pe jos mai mult decât ceea ce vreau mă feresc să nu repet vreun cuvânt din cele de pe ziduri am înțeles nu există prostie mai mare decât un te iubesc scris cu înfrigurare îmi doresc tot ce e mai bun pentru tine și durerea ta de cap să încetinească timpului îi propun un țărm salvat de furia valurilor din cap până în picioare peștii mă fac să miros a baltă și stuf nu mă pot lăuda cu pușcăriile comuniste altfel aș face din nou liceul ți-aș scrie pe un perete iluminat tovarășul…