Crizanteme pălesc sub bici dur de-ntuneric, 

pe alei anotimpuri în nuanțe se frâng,

refugiu-n privirea ce sclipește feeric

își găsesc, coboară și în lacrimi se strâng.

îmi legau sufletul de trup, între cer şi pământ. Eram

ca un saltimbanc al vieţii în viaţă şi încercam (mereu)

să mi le prind. Să fiu unul. Ca la cinematograf

mă priveau

când săritura mea în albastru,

era întoarsă-n roşul pământ

şi

toţi

aplaudau. Doar eu ştiam

(însă) că era una nereuşită. Ţintuit de frământările gândurilor, 

în glumă, azi mi-am conturat saltul în eter. Zâmbesc vouă,

tuturor din…

scândura aceea plutea ruptă

intrase sughițând în coapsa unui supraviețuitor de moment

acesta bălmăjea dar se ținea cu un sunet o vocală de ea

doar ea îl ținea nu e așa în viață pentru moment

pești mari în spirale ocoleau clocotul

unui sunet rupt dintr-un cerc violaceu

apa murdară

marginea ostoită a chilei chirăia cumva înăbușit în adânc

abur și venin

carnea ruptă și împărțită

întunericul

se…

când timpul îşi curge prezenţa

în fiecare gând

iar visul adie ca un răcnet lovit de ninsori…

Întotdeauna ţi-ai hrănit sufletul cu zvonuri

cuvinte vulgare agăţate de ramurile salcâmilor

sau în cel mai fericit caz scuipate pe trotuar

uneori te ia frica când le calci fără să-ţi dai seama

unii mor şi sunt jefuiţi de iubire

pleacă spre cer cu sufletul ciopârţit

ce dracu vrea lumea de la mine

faţa ei hâdă cu bale la gură de-atâta bârfit

mi-a săpat fântâni în ochi în căutare de cât mai multe lacrimi

mi-au pus sinceritatea la colţ asemeni unei…

 Într-o toamnă deșucheată

 Am iubit cât viață toată

 Un  tărâm de neuitat

 Și un gând de…

Scoici măcinate de zbateri cu orizont nebun,

măselele iluzionismului scrâșnind

în pieptul păcilor asemenea

unei tobe

în care bat înrăite sunete de carii.

Fumul veselelor crematorii,

sorcovar cu glas de salivă cursă

din țâțânile ruginii.

Porți de cenușă scârțâie…

pe bancă, în faţa ta. Părea că avem atâtea

să ne spunem din clipele ce au zburat, dar

stăm şi ne privim tăcând.

Cuvintele gândurilor

nu vor să iasă.

Şi e albastru cerul

şi e senin

şi e cald

şi ce bine e la tine

tată,

cu pădurea ce-şi foşneşte vântul printre frunze.

În şoaptă strigă sufletul:

Te iubesc!    

Mă iartă zi

Mă iartă noapte

Mereu am întârziat o clipă

Bezmetică risipă

Sunt mai aproape de cer acum

Cu fiecare semnătură a timpului

Într-un neunde şi necând

În liniştea dintre două gânduri

Roiesc îndoielile ameţite

De chemarea necuprinsului

Nu încerca să pleci

Pasăre albă

Încă nu am învăţat să zbor

Sau poate am ştiut odată

În zbaterea sufletului

La cumpăna dintre…

Clipe târzii ascut secera nopții.

Peste lanul somnului adie

scântei de metabolism cosmic,

dar spicele-i frământând prescuri

din făină de izvoare divine

nu se aprind.

Albinele cumpătării, păpădii de vid.

Roiesc mirabil din

foamea profund postitoarelor taine.



În inima nepătrunsului

prisăcarul cu mască ultrasensibilă

la răimea vânătăilor gregare

macină cristale de venin pașnic.



Iubita înecatului

în…

https://www.youtube.com/watch?v=iW8rFho6In8

îmi șoptești atât de femeie

be a man

când sânii tăi încarcerați

râuri se fac pe obrajii mei ofiliți

be a man again

deșertul din mine doar tu îl poți înflori

be a man spui

( ucisă deja)

când ochii mei nu mai au lumină

când pașii  îți caută drumul

și palmele mi-au…

În ultimii zece ani am avut doar trei vise:

Chemarea, Suspinul și Regăsirea, descătușate, dezlănțuite

Venite să doară, promise de Cel Ce Veghează...

Și zorii se întristează în lipsa creației.

Toate trei într-o singură noapte

Trei șoapte apăsate, poruncitoare

Într-o săptămână care mulțumea timpului

Pentru nerăbdarea cu care-și scutură clipele

De pe aripele obosite de așteptarea creației.

Chemarea

În primul vis, Cel Ce Veghează se-asează…

a lăsat cerul să se odihnească o clipă,

pe pământ. Mi-a pus sufletul în braţe

şi grijă să am,

să-l învelesc cu pătura de stele

ce-şi coborau înaltul. Nu era niciun vis.

Era aievea. Fugise cu ele pe colina din zi

când zorii

îmi băteau ferestrele ochilor

să-mi spună

că mă aşteaptă

să termin curăţenia din casa gândului,

să mă primească. Albastru.   

Pleci, drumeag al gândului păgân

cu pași mărunți aproape nedorind să tulburi zarea

un roi de vise se culcă la pământ

în seceră, un snop își leagă inima de-un fir

e aproape seară;

pleci odată cu frunza învelită-n toamnă

și poate râzi, ți-am prins azi umbra rătăcind pe bancă

profilul drept, poate prea lin

și mâna stângă - arcuindu-se în barbă;

azi zilele sunt tâmple ale iubirii

scuturându-și norii, doar cerul…

                                                     lui Valentin

De ai pierdut amurgul pe umeri de baladă,

Povestea-i prinsă-n vrajă, în apele din ciuturi;

Mai oglindeşte-mi chipul în lacrimă de fluturi,

Tămăduieşte-mi frica, îngroap-o într-o zadă.

De ai privit cum trece secunda-n începuturi,

În puncte cardinale pier stelele-n pleiadă,

Aruncă-mă în lună, prefă-mă în plămadă,

În picătura morţii... de vrei…

Îmi ascund cuvintele sub preşul tăcerii

zâmbesc relaxat citind un poem pentru tine

mirese cu rochii de zăpadă trec pe sub vişini

e verde grădina sufletului încă plăpând

un fluture ţi-a furat voalul să-şi învelească aripile

eu mai pot aştepta preotul cu soarele-n barbă

trebuie doar să cad în genunchi la ivirea zorilor

în rest dimineaţa îşi vede de treburile ei

curăţă umbra din perdele

spală tâmplele pătate de gânduri murdare

şi din când în…

orb de cuvinte irişi sculptaţi (speo)logic 

gol ca aula magna ţii în mâini 

mistria cu lut roşu viu

tenace zideşti ferestrele sparte 

ale zilelor dintre azi şi ieri 

manole al anelor cu miros de cerneală

mie mă ceri

tăcerile ca nişte 

trenuri fără staţii şuieră cu degetele lor 

(ne)văzătoare

pe partiturile variabile ale nopţilor

când buha mi te strigă nelumesc

din carul mare

ţipă în tine

foamea vorace a literelor…

Este stupid

să crezi că se mai pot repara

străvechile obiceiuri terestre.

Sunt rable de colecție peste care

se lăfăie plină de entuziasm jegos

fericirea amintirilor scheletice

dintr-o lume concurentă

cu turbarea devenirii.

Bunăoară, sentimentelor bipede

le-au crescut aripi cu apetit pentru

zborurile amoroase

prin spațiul halucinant din odăi

de hoteluri virtuale.…