Mereu îmi este dor de-o întâmplare

uneori îmi las privirile agăţate de fereastră

să prindă ultimul apus sub pleoape,

ultimul zbor spre cuib al unei păsări nehotărâte,

ultimul dangăt de clopot ce sună

deşteptarea strigoilor dornici de plimbări

printre cruci fără umbre,

alteori visez cu ochii deschişi

lăsându-mă pradă imaginaţiei, această

pasăre bolnavă, la care orice bătaie de-aripă

se transformă-n iluzii, joc de speranţe irosite

în drumul spre…

încă mai credea

că Boțica lui i-a făcut

cu oala

că de ce alta…

De când nu ne mai asemănăm

amestecându-ne

în aceeași clipă și-n aceeași faptă,

parcă mi-ai fi străină,

parcă nici n-am exista.



de unde vin aceste umbre

care ne strigă pe nume

la timpul prezent?

oare nu ne-am iubit suficient de întrebători,

pentru a afla de ce,

pădurile,

în totalitatea lor,

se desfrunzesc doar toamna?



chiar dacă ne mai gândim unul la altul,

prezența noastră

pe aceeași hartă a…

Toamna, vântul melancolic,                               

dojenea o frunză tristă:

− Astă vară erai verde,

acum galbenă… ce-artistă!

Vei cădea din pom, pe jos,

paşi grăbiţi te vor călca,

nimeni n-o să stea…

Cuţite-nfipte-adânc în duşumele

pahare sparte-ntruna de pereţi,

suspine lunecând printre zăbrele

iubire fiartă-n ciorbă de creveţi.

Trăiesc un sentiment de cruditate

bolboroseşte sângele-n plămâni,

respir mereu aceeaşi nedreptate

de parcă-aş fi staroste la nebuni.

Un biet dresor de lacrimi reci

feline prinse-n jungla unui gând,

ce-ţi muşcă sufletul pe unde treci

fără să stii de ce si până…

încotro mergi viteazule

unde duci toate cheile lumii

de ce ostaşii aceia se tot încurcă în săbii

în faţa casei mele…

La marginile clipei de uimire

mă doare drumul

şi îmi cere vamă.

Lumina răsărea sub frunte –

sub ochii mei

ce înăuntru plâng.

Mi-e trupul ostenit de aşteptarea

timpului tău

trecând... în timpul meu.

  sunt doar tăcerea

  decupată din

  perechea de aripi

  care îşi arde zborul 

  în necuprinsul inimii



  adâncul cerului

  din răsăritul privirii

  şi-a închis strălucirea

  în colţul unui anotimp

  nenăscut încă



  amurgul adoarme clipe;

  scriu în imagini

  alunecând în vise tăcute

  povestea picăturilor de rouă

  rătăcite cristale zidite în gând



  fragment de…

în pridvorul iubirii
toamnă

culoarea din suflet
picură lacrimi
redimensionate
în gutuiul inimii

dintr-o piatră spartă
ecoul gândului
în frunze arămii
stafie amintită
peste umbre

nu vorbesc de semne zodiacale

sau dacă mă regăsesc în alții

pe mine sau pe tine

nici despre iluzii

cum și când dispar

în peșterile din tine

cel mai bun semn

întâmpinându-mi povestea sângelui

ești tu

care mi-atingi pielea

cu-n vis nesfârșit…

Cineva tot semăna așchii

în adormitele clipe

amortizând trosnetul lămpii 

în care ardea gazul tăcerii

împrăștiind raze plăpânde

în bezna zilelor reci.  

Și pluteam în derivă pe unde albastre

lipiți de un catarg zidit între stele

tot așteptând să atingem 

țărmul făgăduinței.  

Apoi ne-am înhămat amâdoi la jugul sfințit pe altar

pe un drum presărat  cu trandafiri

albi, roșii, și…

Plâng florile din când în când,

inimi sărace fără ploi

ce nopţile-şi petrec pe rând

în două lacrimi de strigoi.

Măruntă lume şi murdară,

icoane, sfinţi din lumea lor

privesc cum florile-şi omoară

miresme-n glas sfâşietor.

Şi nu se-dură să-i mângâie

petala-n lacrimi seci pictată

când fumul rece de tămâie

sărută frunza nestemată.

Sunt mii şi mii de flori ucise

la tot atâtea-aniversări,

prin…

și nici punct nu sunt

poate un experiment

în care candela nu se stinge

niciodată

vor trece nopțile pe rând

șuierând trenuri

prin haltele minții tale

până când fântâna unui gând

se va umple de apa iubirii

și atunci vei ști cu adevărat

de ce stelele se scutură mereu pe picioare

când intră în casa cerului

de ce pietrele tac

și cuvintele își spală fața

în…

De când ne-am învecinat sentimentele,

dorul are culoarea chemătoare a surâsului tău,

iar adresa răspândirii mele

a învățat să-ți iasă în cale.



tu știi că ploaia este udă

și tulbură somnul peștilor

de fiecare dată?



un sărut pe care am învățat să ni-l tot furăm

unul altuia,

face ca dragostea să semene

cu rugăciunea întrupării dinaintea păcatului.



ne va spăla oglinda mărilor

de toate gândurile care ne…

O stea a căzut pe lacrima ta ,

Până să ajungi la mine ,

Pe o stradă din Făurei ,la numărul 19 ,

Iei trenul ,trebuie să cobori

Într-o staţie cu nume frumos ,, a fericirii ,,

Iar dacă ţi se întâmplă să vii pe jos

Şi râzi , încât ţi se pare că râsul tău

E chipul ţării,

Sau eşti prea tristă ,atât de tristă ,

Încât îţi aminteşti imediat cum te cheamă ,

Şi tot la mine vrei să ajungi.

Trebuie neapărat să treci prin

Locul acesta cu nume…

Consultă-mă la bicicletă

În zale-atent, minuţios,

Cu niciun fel de amuletă

Nu am zburat silenţios.

De ţi-aş cânta o canţonetă,

Pica-va măr de sus în jos.

Consultă-mă la bicicletă

În zale-atent, minuţios...

 …

un pustnic își scutură veșmintele deasupra prăpăstiilor

adună semințele încolțite de lupi

răsădește o pădure două trei

încearcă un tangou…