Învecinarea cu sinele

[Vasile Ionac]

De când ne-am învecinat sentimentele,
dorul are culoarea chemătoare a surâsului tău,
iar adresa răspândirii mele
a învățat să-ți iasă în cale.

tu știi că ploaia este udă
și tulbură somnul peștilor
de fiecare dată?

un sărut pe care am învățat să ni-l tot furăm
unul altuia,
face ca dragostea să semene
cu rugăciunea întrupării dinaintea păcatului.

ne va spăla oglinda mărilor
de toate gândurile care ne ocupă timpul;
vom lăsa Luna să se pieptene în valuri
iar noi ne vom număra pașii făcând urme
pe plaja împlinirii supreme.

ne-am învecinat sentimentele
cu o mare iubire;
numai tu privindu-mă,
mă poți învăța
ce gust are lumina.

[Chris]

o poezie frumoasă, luminoasă. citit cu deosebită plăcere

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Reverență!

[gina zaharia]

bravo, poetule!

mi-ar plăcea să stai mai mult de-un popas pe la noi!:)

[Rădița Răpeanu]

ne va spăla oglinda mărilor 
de toate gândurile care ne ocupă timpul; 
vom lăsa Luna să se pieptene în valuri 
iar noi ne vom număra pașii făcând urme 
pe plaja împlinirii supreme. 
.... sublimă detașare... cu respect, Rodica!

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență. Învăț din poezia ta ce gust are lumina.

da Coza