Înviere

[Vasilisia Lazăr]

Când printre turle de biserici,
Iisus, înduioșat, coboară,
În toacă lemnul se trezește
Iar cerurile se-nfioară.

 

Țâșnește viața din țărână, 
Sub a luminii dărnicie,
Înmugurește crucea mamei, 
În drumul către veșnicie.

Grafică: Mihai Cătrună

[Vasilisia Lazăr]

Mă bucură mult că puținele mele versuri au avut un astfel de ecou în sufletele celor care m-ați citit. Cu prețuire și aleasă considerație! Hristos a Înviat!

[Mihaela Popa]

minunat, Lisia, minunat, Mihai

mă înclin!

[Chris]

ce frumos!

[Mihai Katin]

Înmugurește crucea mamei,
În drumul către veșnicie.   o  clipa  de nemurire  poetica....mulțumesc  mult!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, aţi dăruit versuri din suflet pentru suflete!

[Monica Pester]

Fără cuvinte, Lisia această mică bijuterie lirică.

- Înmugurește crucea mamei

   În drumul către veșnicie - 

    . . .

[Grig Salvan]

Două catrene de o magică frumusețe, o ipostază a coborârii Fiului lui Dumnezeu peste lumea efemeră a oamenilor, care se trzește la viață sub puterea născătoare a luminii divine.

[Ada Nemescu]

Sărbători pascale binecuvântate! Credință și iubire!

[Tudor Cicu]

„În toacă lemnul se trezește...” și cât ar mai trebui să bată încât chemarea lemnului să nu rămână o iluzie definitivă! Ceea ce ni se întâmplă într-o viață nu stă nici în scris, nici pe tărâmul unde ne mișcăm între rațional și irațional, ci sub zodia unei realități care ne tot cerne trăirile prin simboluri-cuvinte. Poetul le simte cu ființa lui, cititorul doar le interpretează sub „a luminii dărnicie”... Hristos a înviat!