Nu mai am timp,

din mine, s-a scurs.

Acum iau o pauză.

Dar... mă-ntorc.

Nori îngrămădiţi pe boltă.

Le asculta glasul

plutind în aer.

O imagine tulbure

se strecura,

se înfiripa în memoria

din lumina palidă de iarnă

bolborosind fără efort cuvinte

în senzaţia pe care i-o dădea

trecerea anotimpurilor.

motto: "cavou din granit în valoare de , coroană mortuară de şi sicriu în valoare de "

  "OPULENŢA ESTE O NOBLEŢE CARICATURALĂ." -Betty Marcovici

câţi pantofi intră într-un sicriu?

dar cărţi?

caiete, creioane, rigle...

sau mere, lapte şi corn?

câte diplome, flori, felicitări, lacrimi şi pupeturi

are în dotare un marinar pentru geniile care-i duc imaginea strâmbă în lume?

stocul…

Priceasna trecerii

soarele

a destrămat pământul

ca-ntr-un joc de puzzle

piesele înconjurate

nu se mai pot îmbina

găuri negre

se cască de la o zi la alta

străjuite

de cioturi uitate

se zăresc

clape albe de xilofon

printre pânze de păianjen

strămoşii ne cântă

priceasna trecerii

doar palma care mă atinge tăcut

nu mai ştiu să frâng inimi



ochii mei erau odată

specialişti

în arderi şi răscoliri

îngenuncheau monștri

izbucneau incendii



sunt trişti astăzi

atât de trişti...

ai putea să juri

ca în ei s-a inventat uitarea



arcuieşte-mi un pod peste timp

nu mă lăsa să te uit…

azi va trebui să înving imponderabilul 

în magazinul tău 

prețurile sunt scrise doar în alb-negru 

din rafturi lipsesc cu desăvârșire adjectivele și promoțiile

eu am primit condamnarea de a purta un curcubeu 

sub orice veșmânt 

de aceea am să declar război acestui asediu

într-un salt fără de seamăn mă voi izbi cu aerul tău 

și pentru că îmi lipsește talentul de a sorbi 

voi multiplica de n ori viteză unei flori carnivore

am să folosesc…

Așa-i tot românul nostru

pân’ n-o face un pic…

Copilul din mine nu acceptă decȃt

copilul coplului meu, singurul participant

la exerciţiul de zbor,

desprins dintr-un  ieri  obosit  şi plicticos,

investind ce nu am putut dărui,

neştiind ca are copilul ȋn el .

Netezeşte  calea pregătind elicea pentru zbor,

altul decȃt cel ȋnvăţat .

Am  adunat de pretutindeni  timp,

am cheltuit la fel de multă iubire,

cunoaştere şi dorinţa de a trece ȋn  spaţiul

 acela special…

Exersez popasuri,

cum ar fi popasul iubirii şi al ȋnţelegerii

al cunoaşterii,

sau se poate exersa popasul  căderii,

suficient, ca să devina popasul eternic,

care să ȋngroape visul, zborul, cu tot cu speranţă.

Pe parcurs am mimat toate căderile,

dar nu zborul, care mereu era doar vis.

Cheltuiesc ȋn fiecare zi sentimente, conoştinţe

ca să ȋnvăţ desprinderea, din coasta altui Adam,

 dar exersez numai contopirea,

ce va…

Adânc în noapte,

ecoul paşilor săi,

răsunau.

Un fior puternic

îi scutura convulsiv trupul

până la călcâie.

Cu chipul ca de piatră,

umbla cu degetele prin fumul de ţigară

şi glacial,

cu ochii voalaţi,

fulgera plopii aliniaţi

de ambele părţi ale drumului său.

inima mea se întinde dinspre mine către tine

 ca o cale ferată suspendată deasupra cuvintelor

 iubirea nu-i un tren de mare viteză

 e de cursă lungă

 iar noi doi nu ne grăbim nicăieri

 nu știu care-i cel mai lung cuvânt din lume dar știu că

 cel mai scurt drum de la inima mea și până la inima ta  

 este o îmbrățișare…

Palid,

incapabil să vorbească,

obosea repede.

Privea cercetător

pe sub sprâncenele stufoase

cum ochii îi fugeau printre rânduri...

mureau înaintea trupului.

Ce repede-am trecut prin viaţă fără ca să ştiu,

pe care jumătate s-o trăiesc din plin,

urmând să îmi aleg cărare-n timpul ei pustiu

unde singurătatea-i unicul destin.

Cândva-mi doream să am câte ceva din fiecare

mutând aievea fericirea-n viitor,

sperând că va-nflori-ntr-un colţ din depărtare

împrospătând cuvintele ce mor.

Tânăr, voiam să pun iubirea-n merele necoapte

păstrând mirosul crud în rădăcini,

să le culeg când…

Pentr-un blid vai de merinde

ţara astăzi iar se vinde

Pentr-un boţ de mămăligă

din mormânt Ştefan ne strigă

Moldoveni de peste tot

să le-o dăm iar peste bot

Că tot cară şi iar cară

de ne-au făcut de ocară…

 cele mai frumoase poeme 

 de dragoste

 sunt acelea printre ale căror versuri

 se între-citește afecțiunea

 simțind și trăind totodată

 fiecare cuvânt rostit

 fiecare literă articulată 

 în numele unei iubiri propagate

 dincolo de cuvinte

 și totuși... 

 cel mai frumos…

mă desprind

de forma trupului meu adormit

pentru o cafea și o vorbă doamnă

luna galbenă de aseară

prin fiecare literă se învârte încă

și-n crepuscul se răstoarnă

câte vorbe se spun despre nespus

din spatele muntelui de piatră

va mai ieși un soare

ți-aș închina o poezie ori un mit

te-aș îmbăia în raze proaspete

iar îmbrăcate în culoare

sunt sunete știute timpul e lent

destinul n-are chip…

Plătesc  povestea veche nescisă,

aruncată ȋn podul de vechituri,

ȋntr-o iarnă ce nu se mai poate curăţa.

Amprenta nu mai dispare,

nici ȋn altă existenţă, devenind

experimentul  sufletului ce nu poate

termina un scenariu cu sentimente amputate.

Paşii mici nu mă ȋndepărtează de durerea cronică.

Făcuţi pe loc bătăoresc o cale fără destinaţie,

Pe care am pătruns de cȃnd mă ştiu, fără să ştiu.

Ȋnebunite celule mele strănse de…

Gȃndurile, trenuri  fără  orar , staţii şi cale.

Nici o destinaţie nu este clară.

Aleargă ȋn cerc, apoi ȋn spirală, iar

Şi  iar , pasagerii lor sentimente neştiute,

Şoapte nerostite, privesc de la ferastra

visului vagon, ȋn noaptea gata să ȋnceapă.

Speriate se aliniază decente

pe  banca unei poveşti şi ţin cu dinţii

strȃns , ȋnceputul unui verb viu şi tandru.

Este singura călătorie fără sfȃrşit,

ȋn care patologicul nu mă…

Cu acelaşi glas cavernos

ieşit din adâncuri,

îndepărta cu nepăsare gândul.

Râse molcom

când picăturile de ploaie

îi şfichiuiau faţa.

Părea o ruină între ruine.

 Pe chipul răvăşit

 dungi violete...

 Îi încercuiseră ochii.