Rude

[Ion Lazăr da Coza]

 

Așa-i tot românul nostru

pân’ n-o face un pic

de zgâncă moare

mooaare

de-ar tăcea spuzei măcar…

„– Nu vrem, mă,

Nu vrem gaz de șist!...”

dar e cel dintâi care-și

cumpără o butelie

c-atât îl ține pe el bizdigheaua

trei zile

că pe asta se și bazează canceroii

care ne vând

necântăriți

la imperialiștii veroși

– iertat fie-mi pleonasmul –

trei zile stau ca

râmacii-n păpușoi

și-apoi ne râd în nas hi

hi

gândindu-se la conturile de seu

din carnea grasă

dar cu care

nu se pot făli – asta fiindu-le

adevărata lor durere plesni-le-ar

fierea-n obraz

pân’ s-or spurcăci pe ei

de durere

că de-aici îmi amintii

Petrea Șucu era în fruntea

celor ce nu voiau

și nu voiau

pădurar străin în pădurea lor

însă-i oferise primul odaie-n casa-mare

veneticului fără chirie

ăsta

ca tot căpraru’

ținea să arate încă de la-nceput

cine-i jupân în codru

– Stai! Cum te cheamă!?!

se stropși la Sandu Mărgăuței Șucului

că-l prinse în pădure

cu o croşnă de crengi uscate și rășchirate

ca picioarele lui bătrâne

picurându-se în pantaloni

(numai de amendă n-avea nevoie)

moș Sandu Șucu își spuse numele

– Ești cumva rudă cu gazda mea?!

– Îs frate cu văru’ Petrea!...

se grăbi sărmanu’ să răspundă

oprind chicușul.

                            din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Gina, mereu îți dau dreptate (mai ales când mă lauzi). :)

[gina zaharia]

Veritabile modele ai avut, da Coza, da' și poetul...:)

E plăcut să te relaxezi într-o duminică seara prin Ghizunie!:)

Prețuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Tipologiile umane create de mine, dacă sunt viabile, se datorează modelelor, dragă Lisia. Mulțumesc.

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, pe lângă cuvintele „traduse” de poetul Vălăreanu, ia să vedem ce mai găsim:

canceroi = tumori maligne, metastaze;

râmaci = porci (de la verbul a râma);

a se spurcăci = a face pe el kk câte un pic, de durere, în acest caz; în alte cazuri, de emoții mari.

Alte nelămuriri?

[Ion Lazăr da Coza]

Aha, și tu, Mihaela Popa, ești adepta gazelor de șist! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Sofia, în timp ce răspundeam observațiilor extrem de binevoitoare ale dlui Llelu Vălăreanu, tu concepeai comentariul pentru Rude. Unele idei s-au suprapus, da'-i ghini.

Mulțumesc pentru generozitatea comentariului.

[Ion Lazăr da Coza]

Gabi, să înțeleg faptul că tu vrei gaz de șist? :)

Mulțumesc de comentarii!

[Vasilisia Lazăr]

:) Ca și în povestirile tale, realizezi cu multă măiestrie tipologii umane viabile.

Nu-mi rămâne decât să-mi exprim admirația.

Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Îs frate cu văru’ Petrea!...  Tocmai aici e poanta, dragă domnule Vălăreanu. Bietul Sandu, văzând o ușiță de scăpare de a nu primi amendă prin faptul că e rudă cu gazda pădurarului, forțează nota, și se dă drept frate deși era (doar) văr. Ia luat-o gura înainte.

Și da, prin regionalisme vreau să aduc un plus de farmec acestor scrieri. Le voi explica în subsolul textelor numai pe acelea care nu pot fi „decriptate”. Dvs le-ați „bunghit” pe toate:

zgâncă = zarvă;

bizdighea = gură, gălăgie, revoltă;

chicuș = picuș, țeava pe unde curge țuica la alambic/povarnă/cazan de fabricat țuică;

crojnă (în Moldova) = corcie (în Ardeal), cârcă.

Cu tot dragul,

[Sofia Sincă]

Adevărat slalom am făcut printre regionalisme. Noroc că le-am găsit scoase de Llelu Vălăreanu...

Dar şi ele asigură textele de autenticitate, în afara mesajelor expuse în fiecare diferit. Aici firea românului ''patriot'', schimbătoare şi modul lui de a se vinde la prima ofertă. Dar ceea ce-l duce aici nu sunt decât lipsurile moştenite, de generaţii. Mi-au plăcut ''atributele'' oferite legiuitorilor.

Modul de alcătuire a poemului la interferenţa dintre lirism şi epic este de data aceasta strălucită, strălucită. Împletirea frazelor nu dă voie să treacă bariera. Baza este aparent narativă cu tenta sa evidentă, dramatică a bătrânului prins de pădurar cu un braţ de vreascuri, dar curgerea este lirică.

Întotdeauna foarte concentrate, versurile poartă mesajul cu gratitudine.

Răspunsul încurcat eu îl trec în seama intimidării bătrânului, prins la furat şi la gândul amenzii...

Am citit cu încântare, Sofy!