Exerciţiu de ȋntoarcere

[constanta popescu]

Copilul din mine nu acceptă decȃt

copilul coplului meu, singurul participant

la exerciţiul de zbor,

desprins dintr-un  ieri  obosit  şi plicticos,

investind ce nu am putut dărui,

neştiind ca are copilul ȋn el .

Netezeşte  calea pregătind elicea pentru zbor,

altul decȃt cel ȋnvăţat .

Am  adunat de pretutindeni  timp,

am cheltuit la fel de multă iubire,

cunoaştere şi dorinţa de a trece ȋn  spaţiul

 acela special pregătit de Făcătorul,

care nu a drămuit nimic atunci cȃnd

ne-a aşezat cu faţa la cer,

ispitindu-ne mereu  să mai vrem

să mai cerem timp… incă o dată, iar şi iară

exerciţiu de ȋntoarcere,  neterminat.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Copilul din mine nu acceptă decȃt

copilul copilului meu, singurul participant

la exerciţiul de zbor, Frumoasă această dorință spre inocența cea mai pură.

Făcătorul > Demiurgul ar fi mai poetic.

Drag,

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Prea povestit, dacă îl punem în proză se așază bine.

Cred că trebuie să faci un exercițiu de întoarcere. :)

[Sofia Sincă]

Interesantă ideea de trece în celălalt tărâm. Însă are dublu înţeles: ori se referă la nepot, copilul copilului meu, sau copilul din noi la ramolire, când devenim din noi copii.

Şi este cam povestit textul, cam prozaic.

coplului - cred că ai vrut copilului, nu cuplului.

Am citit cu plăcere, Sofy!