Exersez

[constanta popescu]

Exersez popasuri,

cum ar fi popasul iubirii şi al ȋnţelegerii

al cunoaşterii,

sau se poate exersa popasul  căderii,

suficient, ca să devina popasul eternic,

care să ȋngroape visul, zborul, cu tot cu speranţă.

Pe parcurs am mimat toate căderile,

dar nu zborul, care mereu era doar vis.

Cheltuiesc ȋn fiecare zi sentimente, conoştinţe

ca să ȋnvăţ desprinderea, din coasta altui Adam,

 dar exersez numai contopirea,

ce va fi cu visul , cu dorul, cu poezia,

şi eterna  iubire,numai eu şi femeia

din mine, exersăm ȋn fiecare zi

şi-mi iese doar căderea.

Perseverez atȃta vreme cȃt

mai exista ȋn mine dorul...

[Vasilisia Lazăr]

Citit cu drag,

Mă alătur celor care și-au spus părerea anterior.

[Ion Lazăr da Coza]

Constanța, înainte de a ieși din casă, nu-i așa că arunci o privire în oglindă? Așa trebuie să faci și cu postările. Sau îți consideri textele geniale, încât forma nu contează.

Am citit o poezie bună (dar nu genială).

da Coza

[Sofia Sincă]

Interesant şi inedit mesajul textului. Sugerează ideea căderii din orice încercare. Destul de trist şi de bine construit, metaforic. Dar repeţi prea des exersez, popasul, căderea. Să ştii că deranjează aceste repetiţii, fără a fi puse ca figură de stil. Dau impresia de vocabular sărac.

Apoi, ai popasul eternic. Eu nu am găsit în DEX eternic.

conoştinţe - cunoştinţe.

Cu prietenie, Sofy!