uite mamă sunt şi cuvintele tale aici

pasărea măiastră din privirea ta

fachirul din tălpile tale

azi te-am invitat la o cină de dragoste

am făcut focul sub ceaunul de tuci

al amintirii

pe faţă nu mi-am dat cu roşu nici cu alb

nici măcar cu negru

deşi poza din perete 

spune despre mine un lucru fals

care mă condamnă în gând

în măsura în care şi eu condamn

lucrurile prost imaginate

crezute de cei ce mă…

nasturii încheiați ai verbului „A FIˮ

rezemată de șoldul nisipos al clipei

țin post negru



după canoane mi se pune sub limbă

o bucățică de întuneric

în căușul palmelor înoată crawl în sare omenirea

trei stele orfane

și-au găsit refugiu…

Pe o tablă de șah

doi nebuni trasează diagonale

de parcă lumea ar fi o tipsie

plină cu daruri

uneori

îmi pun ochelarii de smoală

să nu-i mai văd

să nu-i mai aud

alteori chem caii

mă aburc pe cei albi 

când își flutură coama creionând senin

pe colțul meu de cer

cei negri nechează spulberând din copite

calmul țărânii

când se dezlănțuie din necuprins

tunetul rece

și mă…

aşteaptă trenuri 

spre nord 

spre sud 

către oriunde

sunt o gară aglomerată

cu peronul ruinat la sosiri

în mine nu rămâne nimeni

doar uneori 

cineva pierde câte un tren

şi întârzie prin sufletul meu

fluierând hituri de adio

la fiecare deceniu 

din orient expres 

aceeaşi pasageră revine

să-mi facă fotografii

pentru albumul 

eternității ei

drum bun

drum bun

o batistă…

Un bulgăre de zăpadă mi-e viața-

această libertate

de-a suferi, de-a te risipi,

de-a fi nod marinăresc

pe un fir cu un singur capăt.

Iubesc și sunt fericit

ca albina

ce-și construiește faguri

pe întuneric.

Aș urca la cer

dar nu se poate

de la masa de scris!

Te-ai întrebat vreodată

muritor predestinat

de ce tac pietrele când râul

revarsă perpetuu

sărutul rece și umed?

Cum se încing

sub sulițe arse în palma lui Cuptor

de ce nu gem sub viforul năprasnic 

de ce nu se încruntă când universul 

își strigă durerea și rupe fâșii

din inimi cernite?

Ca pietrele suntem

când lacrimi se închid în conuri de umbră

suntem râuri ce curg printre metehne

fără să poată…

O dudă, de un verde crud,

Ce sta semeață-n vârf de dud,

Privea în silă, dezgustată,

Tulpina de vremuri brăzdată:

"Ai pornit de jos – ei, şi?!

Câţi la tine vor privi

Preumblându-se-n grădină?

Eşti sfrijită şi bătrână;

Cu tine, zău, mi-e ruşine,

Nu ai vrea să pleci, mai bine?

Şi... să iei şi rădăcina

Ce mi-a năpădit grădina.

De mi-ai lua și numele,

Că mă râd căpșunele!

Le-am auzit ieri, cum în șoaptă

Mă…

 Din apa otrăvită  a durerii fântână

  sorb trecutul lumii ca setilă din poveste

 torn pe focul prostiei să înece fiecare cuvânt

 rostit în derâdere doar să fie motiv de…

prima zi

bună dimineaţa zic

fără gură dorm încă în tine

perseidele minţii mele

adună în cădere dorinţe

confetti

castaniete

pentru cine

m-am lăsat de fumat

de plămâni

de visat

de iubit ?

din mine  ce să las

cui

și de ce?

bună ziua mea

chiar strigată

nu spune nimic

nici despre mine

nici despre tine

și nu ştiu

dacă ar putea fi…

- din ciclul „Cartea morților”-



ţipă în mine bezmetic noaptea

și boala și moartea cu părere de rău

mi se rupe în fâşii carnea trădată

și oasele se sparg ca lovite în delir

îți este milă de mine uneori și plângi întristată

tăcere…

Să nu mă mai  cauți în susurul apei

îmi voi odihni ochii

pe aripi de șoim

și dacă mă va atinge

un fulg de senin

mă voi metamorfoza fluture

o zi îmi este de ajuns.

Să nu mă mai cauți în freamătul ciutei

când se adapă din apele vii

un bulgăr de rază îmi așez pe un umăr

să pot sorbi clipa ce curge perpetuu.

Să nu mă mai cauți în volbura mării

azi, gleznele mele sunt incolore

voi frânge nisipul cu…

Când cerul răsfiră puzderii de stele

Mă umpli de dor, tu, mare albastră!

Sub valuri tu pui ale mele castele,

Gândul aleargă prin noaptea-ți măiastră.

Te frămânți ca un vis, zvâcnind în artere

Atunci când te-nvolburi sub aripi de vânt

Și scoți din adâncuri noian de mistere!

Tu parcă te rupi de întregul…

petecul destrămat al iluziei

umanitatea mea și poezia

sunt una

îmi spun când moartea strigă prea tare

aplauzele gloatei însetate înroșește caninul zilei și buza genunii

horcăie realul sub roți zimțate spaima zdrumică

drumul fără amprentă

magia din șoldul violet al lunii joacă (nu pentru prima dată)

ruleta…

ies dimineaţa din oglindă freş

mărşăluiesc

mărşăluiesc

bă

vezi că ăsta-i Sens

giratoriu

ne încurci

strigă preocupat cineva…

ACATISTUL DE VINERI

A zis strugurul

diminețile

mi s-au șlefuit cumva

singure

sau poate vara asta atipică

a inventat pentru mine

un fel de copilărie primordială

în care am devenit

un Alice androgin

în propria curte

a minunilor oglindite

chiar dacă zidurile minții

mi-au crescut imoral

până în nori

fiecare respirație

arde în mine artificii nirvanice

luminând cerul gurii

acolo unde…