O dudă, de un verde crud,
Ce sta semeață-n vârf de dud,
Privea în silă, dezgustată,
Tulpina de vremuri brăzdată:
"Ai pornit de jos – ei, şi?!
Câţi la tine vor privi
Preumblându-se-n grădină?
Eşti sfrijită şi bătrână;
Cu tine, zău, mi-e ruşine,
Nu ai vrea să pleci, mai bine?
Şi... să iei şi rădăcina
Ce mi-a năpădit grădina.
De mi-ai lua și numele,
Că mă râd căpșunele!
Le-am auzit ieri, cum în șoaptă
Mă bârfeau cu mura coaptă
Că nu-s neam de târâtoare,
Și c-aș sta cam mult la soare
Ba, că am mulți frați-lăstari
Cu sumane și ițari,
Că-s prea dudă și mi-e ciudă…
De azi, mă proclam căpșudă!”.
Adaugă un comentariu
Îmi injectai o doză de căpșudă să-mi țină pân la următoarea duduială! Vezi că n-am rezerve de drog, mi le șparli căpșunarul meu în timp ce se dedulcea spășit la mure-n gură de clepsidră, așa că ti rog să ai grijă di mini să nu intru-n sevraj! Îi pacat di tinerețile mele!:))))
Reușită fabulă!
Pentru ritm, aș renunța la cum, din v15.
da Coza
Ce frumos! Pentru snobi.
O fantezie, plină de subînțelesuri și sensibilitate, prinde vibrația naturii și îndeamnă la păstrarea numelui genetic.
Felicitări!
Sofi
Unde se fac înscrieri pentru curentul „duduism”?
Mulțumesc! mi-ai înseninat noaptea... eu vara nu dorm :)
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE