Erezie pur și simplu

[Costel Zăgan]

Ca şi moartea poezia nu este niciodată

oportună Poezia este iminentă Nu vă a

măgiţi Nu există Dumnezeu second 

hand Poezia se naşte odată cu cititorii

Puterea te recunoaşte ca stăpân Acum

aceste versuri sunt eu Când le citeşti

Versurile se identifică cu tine Cureaua

de transmisie a lumânării pe care-ai a

prins-o Îmi pune în mişcare lumina din

ochi Când brusc amintirile mi se des

prind de pe corp Ca nişte aripi supra

încălzite

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

[Nikol MerBreM]

Mulțumesc, domnule da Coza :)! Aşa o citesc şi eu, de fiecare dată, după un mic efort şi atunci mi-am zis că poate nu se ştie şi să spun. N-am intenționat să stric "corola de minuni a lumii" :)! Dintre toate, "erezia" aceasta mi s-a părut atât de frumoasă, încât m-am zăpăcit şi am uitat să las semn :). Cu adevărat, supărător de frumoasă, spune în cuvinte puține atât de mult, despre fiecare dintre noi, pe rând, autor şi cititor!

[Ion Lazăr da Coza]

Supărător de frumos.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Foarte sugestiv, aproape hipnotizează: „Acum
aceste versuri sunt eu Când le citeşti
Versurile se identifică cu tine”... Eu am aprins lumânarea!

[Nikol MerBreM]

Sunt de acord, "Poezia este iminentă!" :)

(Nu ştiu dacă doar la mine se vede aşa rău aranjamentul în pagină,  dar îmi e greu să  citesc poeziile din cauza asta, deşi multe dintre ereziile acestea  îmi plac. Cam aşa se vede la mine:

"Ca şi moartea poezia nu este niciodată

oportună Poezia este iminentă Nu vă a

măgiţi Nu există Dumnezeu second...")

)

da Coza: Nikol, așezarea versurilor în acest fel e „marcă înregistrată” Costel Zăgan... :)))

Îmi vine câteodată să-i iau poezia și să o așez uite-așa:

Ca şi moartea poezia nu este niciodată oportună

Poezia este iminentă

Nu vă amăgiţi

Nu există Dumnezeu second hand

Poezia se naşte odată cu cititorii

Puterea te recunoaşte ca stăpân

Acum aceste versuri sunt eu

Când le citeşti

Versurile se identifică cu tine

Cureaua de transmisie a lumânării pe care-ai aprins-o

Îmi pune în mişcare lumina din ochi

Când brusc amintirile mi se desprind de pe corp

Ca nişte aripi supraîncălzite

Dar n-ar mai fi Costel Zăgan. :))

[Sofia Sincă]

De acord cu eretica ta în limbajul poetic. Se poate numi o Ars Poetica eretică... :)) Cine a mai pomenit! :))

Dar cam, așa sună. Oricum e frumos, interesant, original!

Sofi