Chiar dacă încalc regulile am dorit să fac cu drag un dar de suflet special pentru doamna Lisia da Coza si pentru toate distinsele mele colege de site, Ionel Mony Constantin…

cândva

am mai văzut această zi

cu pajiștea-i

ȋntinsǎ ȋntre suflet și inimǎ

unde visele înfloreau

așa ca primăvara

când își desface pieptul

să-și îmbrace noul veșmânt

apoi amiaza și-a tras peste umeri

umbra planetei

spulberând în…

                Lăsa în urmă

                o tăcere pustie…

                                                                              lui Adrian Păunescu

Glasul a uitat îndoielile înfiripate,

a adoptat un mic…

Cunună pe cap din râuri 

Se revarsă peste umeri,

Ochii-ți strălucesc din hăuri,

Bogății să ni le numeri.



Iia cu ciorchini de măguri

Te-a-nălțat de subsuori,

Marea mai la est în valuri, 

Te-a gătat de sărbători 



Brâu de flori pân’…

Plâng  răsăriturile pe umerii tăi mamă;

sunt din ce în ce mai puţine…

Aplecată sub povara anilor grei, duci în spate crucea

 precum Iisus... pentru alţii;

din ce în ce mai grea, făcută din esenţă de trăiri ,

mustind în seva  lacrimilor tale.

Amfora din lut sfânt ai purtat în tine firul vieţii  

fără să te întrebe cineva dacă vrei.

Ţi s-a dat şi atât.

Casă ţi-au fost durerile de tot felul;

pe zidurile ei au crescut  grijile…

Când paşii ţi s-au rătăcit de lună

Clevetitoare stele-au uneltit.

Te-ai lăsat prins, ele te-au dus de mână

Înspre o altă boltă. Te-au momit

Scriind cu-o cretă despre fericire

Pe zarea îmbibată de apus.

Chiar ţi-au promis o mare de iubire

Doar să-ţi desprinzi privirile de sus

Şi să te laşi purtat de întâmplare

Pe-un val de timp brodat cu risipiri.

Te-ai şters la ochi cu umbre de uitare

Şi le-ai…

AMINTIRI DESPRE SUFLETUL PERECHE  

                 

de câte ori decupam orizont spre tine

întorceai nămeții depărtărilor în sângele meu

viscole căptușeau cuiburile dorurilor

ori de câte ori deșiram alfabetul să-l învăț să numere

vegheam doar din aurore boreale scurgerea…

încă mă gâdilă

plăcut la ureche

dulcea dar  trista

limbă romană

și parcă  ion

ba nu  gheorghe se plânge

că-s mult prea multe

neologisme

din setea de–a fi

mai moderni mai aproape

de inima noului imperiu

ce gata

cucerit-a peste noapte

fără fum europa

uitat-am că noi

n-am trecut

ci am fost

și mai suntem

aici…

legământul îl știți…

e tristă  dar…

Când zorile din nou au să se cearnă

Mă vei găsi în toamnă adunând

Din amintiri pierdute într-o vară

Ecouri din iubirea de demult



Purtam iubirea-ți șifonată-n spate

În mâini ghiozdanul burdușit cu cărți

În cafe-bar îmi beam o citronadă

Când tu in librării priveai la hărți



Dar anii au trecut de-atunci mereu

Și spunem astăzi triști trecut-au anii

Părinții îți spuneau că-s derbedeu

Un vagabond care umbla prin baruri…

Noaptea

se tot foia neliniştit

cu pleoapele de sus lăsate.

În toamna ce-a început

să scuture frunzele copacilor,…

Îşi lăsase capul în mâini.

O fărâmă

din vechea teamă

s-a trezit din nou.

A intrat ca o umbră,

pătrunsese în această imagine

şi o…

mă feresc de E-uri

de Tu-uri

e chimie nocivă gustul trupului tău

ceva îmi spune că-n el se ascund elemente străine

demoni potențatori de gust

glutamați, guanilați, inozinați, ribonucleoride

mi-e teamă să te mai ling de sus în jos ca pe o înghețată

și mi-e teamă să mai devorez nopți întregi culorile tale

date de coloranții chimici de sinteză

știu

sunt cam acid la ora asta

dar numai ce m-am trezit

n-am băut cafeaua și încă mi-e somn…

Ce faci dacă îţi dăruieşte cineva
un cuvânt ?
sau mai multe
îl ţii în palmă mirosindu-i forma
să vezi daca nu e migdalat
sau îl adopţi
ca pe un pui de mâţă

lepădat de mă-sa
într-o noapte ploioasă
de noiembrie ?

cuvântul acela pot fi eu
sau nu
de aceea te întreb,
iubi :
ce faci dacă cineva îţi dăruieşte
un cuvânt ?

Mă-ntreb adeseori de ce te-am cunoscut,

dacă te-am căutat cumva şi-n alte vieţi,

am fost cu dorul tău şi printr-un alt trecut

şi-acum se oglideşte în multe dimineţi.

Sau poate-ntamplator sub astrele-aurii

ni s-a-ncurcat privirea în golul dintre vise,

şi-n linişti ancestrale tu ţi-ai dorit să vii

în templul meu de lacrimi cu uşile închise.

Nu caut un răspuns la toate câte-au fost,

prin legile fireşti îmi pun…

dacă m-aș putea așeza pe pământ 

fără să-mi leg urechile de poalele norilor 

să uit apele curgătoare sub căpătâi 

fără să-mi fie frică dacă cineva 

prăvale deasupra neputincioase nopți

simt că te apropii 

după felul cum roșește luna 

dacă ne-am ucide cu dragoste 

începând cu rădăcinile 

să ne mângâie moartea 

să ne terminăm timpul 

așa cum se evaporă închinăciunea după duminică

învață-mă să mă aprind 

după forma…

la două priviri distanţă de orice urmă
ce ar putea trece prin mine
respir sângele care
a pătruns lutul
în drum
spre rădăcina facerii

dinspre răsărit se eliberează lumina
ca o jertfă...

bineînțeles

că sufletu-mi datorează mai mult

decât cuprind brațele tale

uneori se întinde moale

peste zeci de ani

pierzându-mă-n uitare printre amiezi

strângându-mi apusuri sub pleoape

nici ochiul

nu-mi mai desface cărarea

spre inima…

Am văzut mări ce-şi scutură apusul

Peste corăbii rătăcite-n larg

Şi mateloţi ce-şi dau cu presupusul

Despre fixarea lunii pe catarg

În nopţile brăzdate de cuvinte

Ce-şi caută-adăpost de vreme rea

Iar briza nostalgiei se resimte

La ţărmul unde sensul înflorea.

Am văzut plumb de cer şi valuri ninse

Cum şi-alternau mareele oftând

Şi faruri în paragină şi stinse,

De la febrile crize…

am stat aproape o zi intreagă cu el

mai întâi dimineaţa a incercat

să-mi sfâşie inima

cu lamentabile istorii de…