Un mănunchi de frământări

         Am aruncat

         Pe altarul de jertfă

         Ard mocnit

         Din când în când

         Mai scapă câte-un icnet

         Care vibrează

          În  crăpăturile buzelor

         Și  s-a pornit torentul

         Ce-a rupt zăgazul    

         A…

Te-am căutat la mai multe adrese,

deși câmpul nu mai avea flori la porți.

Le luaseși ca să te joci cu mine de-a v-ați ascunselea prin păduri,

să le prinzi coronițe la fiecare izvor și copac

după care te ascundeai copilărește.

Când, în sfârșit, te-am găsit,

ți-am sărutat surâsul câmpenesc și,

înfiorându-mă, mi te-am făcut lan copt de grâne prin suflet,

cu părul tău vântură-stele…

te iubesc imperfecțiunea mea

incolor și tăios ca o sabie de apă

tu mă transformi dintr-un dumnezeu singuratic

în om

uneori chiar în vierme înfometat

mă așez sub cer

în pântecele femeilor

ca și cum aș fi fost un cântec

cât despre faptul de a fi murit cândva

sub pleoapele tale de iarbă

nici măcar nu…

Vine o vreme

oare

care

te lasă rătăcit în uitare

paşi străini se zdrobesc pe cărare

oare

cine

te aleargă hain printre gânduri

răscolește închisele drumuri

oare

când

te întunecă lumina sub coasă

nume de piatră și izvor te lasă

oare

unde

te ascunde  ghiara corbului ce arde

amintire prin amintiri te pierde

oare

cât

te răsare…

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă

întunericul,

mama m-a născut cu ecoul morților

uitat în mine,

fără  să-mi spună

că ei...

se adaugă la tot ceea ce sunt

și acest infern în care cresc de-a valma

vagi  închipuiri

e doar jocul unui gând

întru noapte și lumină.

Oare sufletul,

amalgam de idei

și reacţii de sentimente își termină existenţa

sau o să urce la…

ai intrat cu amiezile

și toamnele

căutai un loc să le ascunzi

ca și cum ți-ar fi fost frică

să nu le tulbur sensurile

cu un cuvânt rostit sau doar răsărit

în nopțile, când le puteam ușor distinge

în lăcomia brațelor și ochilor

eram pământul în care

îți semănai eternitatea

fără să văd

cenușa arcuită sub tâmplă

purtai cu tine cheia

iubirilor rătăcite

să-ți …

Oboseala își înfipsese colții în mine,

înghițindu-mă pe nemestecate.

Fluturele solar cutreiera bolta cerului prin iarba stelelor

ce unduia universul,

asemenea  meduzelor luminiscente din nopțile mareelor.

Zbor nepământean flutura cerul din rădăcini,

iar aurora boreală se revărsa peste somnul meu cu aripi verzi-albăstrii,

ca un voal de mătase țesut în lumile imateriale.…

La ce-i bună poezia în vreme de secetă

Dacă nu poate aduce măcar rouă în ochii

Câtă pură fericire în zâmbetul albastru

Al cicorii

Și margaretele...

Ce parfum pe buzele dimineții!

-Și disperarea asta?

-Sunt ostatic

Căzut pe câmpul de luptă al Iubirii

După gratiile pân’ la cer ale Nefericirii!

-Privește, cum îi strălucesc ochii florii soarelui

Sub alintul unei raze zburdalnice

Evadată de sub zăbrelele norilor!

-Și privirile astea stinse?

-A decedat entuziasmul

De a mă ridica din căderi

De când ai…

Plugarul, prin excelență,
nu a stat sub pulpana stăpânului,
ci a tras adânc cormana prin sufletul pământului,
pentru a scoate esența dăinuirii sale -
pâinea neagră a libertății.

sângele meu e bun de băut deja străjerule

ţi l-am păstrat bine 

n-am fumat n-am mâncat decât verdeţuri 

din când în când şi câte un măr 

roşu din poveştile bunicii... 

poţi liniştit să-ţi vopseşti cu el buzele

cravata cu care te vei afişa vorbind 

despre îngeri 

culorile vapoarelor 

sau ale munţilor de…

Mă oprisem în mijlocul câmpului, adulmecând vântul,

ca un lup hămesit.

Pașii se descătușau din rădăcini de plumb.

Începuse să adie vântul a ploaie,

iar gândurile se răsfirau prin creșterea ierbii,

golindu-și substanța în sevele lor.

Simțeam doar boarea amară de pelin

ce-mi străbătea trupul,

ca o chemare spre primordialitate.

Cireșul sălbatic, solitar…