Vine o vreme
oare
care
te lasă rătăcit în uitare
paşi străini se zdrobesc pe cărare
oare
cine
te aleargă hain printre gânduri
răscolește închisele drumuri
oare
când
te întunecă lumina sub coasă
nume de piatră și izvor te lasă
oare
unde
te ascunde ghiara corbului ce arde
amintire prin amintiri te pierde
oare
cât
te răsare neauzita chemare
atavism întru golem întrupare
vine o vreme..
Adaugă un comentariu
Versuri interesante, dar fără fior.
da Coza
Reflexiv, frumos!
Sună apocaliptic, eu îmi fac bagajul! Bagajul de cunoştințe, a, să nu uit întrebările! Mulțumesc!
Da, Sofia, am văzut asta, sincer am încercat să remediez, m-a împiedicat curgerea mesajului dorit, și atunci am decis că este mai bine să fie sincope de la prozodie decât să trunchiez mesajul.
Meditație pusă pe întrebări retorice, cu tema vieții și a timpului sub formă deșartă. Sună ca o datorie ancestrală.
Unele versuri nu rimează. Ex: gânduri-drumuri, iar arde-pierde, deși se termină în aceeași silabă nu are muzicalitatea rimei. Sau poate vinovat este ritmul.
Am citit cu interes,
Sofi
Mulțumesc!
Arta contemplației în versuri remarcabile.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE