deasupra zilei

zăgazuri de umbre

ne rechemau în istovuri

din somnul nostru

târziul curgea pe fereastră

arpegii mocnite îmbrăţişau nepăsarea

zvâcneau mlădiere şi şovăială

în acelaşi descântec

de înţelepciunea tăcerii

ne mai despărţea

doar o învolburare de versuri

dar ţie începuse să-ţi fie teamă

de nişte culori necunoscute

voiai să ne întoarcem la o nuntă de sfincşi

însă arterele ni se întreţeseau

în…

Te-am iubit cu gingăşia pietrei luate de râu

cu fiecare secundă pierdută-n veşnicie,

cu floarea de mac crescută în lanul de grâu

şi vreau ca zâmbetul tău doar mie să-mi fie.

Ţi-am iubit tăcerea, privirea, paşii abătuţi

buzele calde cu sărutul lipit de cuvinte

mugurii gândului lângă tâmpla albită crescuţi

să te pot întâlni în toate minunile sfinte.

Încerc să rămâi lângă mine cu viaţa, cu dorul,

jumătate să-ţi…

n-ai plecat

ai rămas în aer în secundă încremenit în memorie

albastră e senzaţia că eşti soarele

îmi stă ca o felie galbenă aruncată pe umăr de vară

tu e cuvânt prea greu încărcat

de zori de sunetul mării al atingerii moi al depărtării

ca peştii nu vorbesc dorinţele mele de fapt

le-am uitat în urmă s-au scurs s-au dus

au plâns mai mult decât trebuia au ieşit din decor

scena e goală pentru spectacol nici…

am dat cu banul niarne*

urmărind punctul cardinal unde se oprește

mi-am zis că acolo

negreșit norocul o să m-aștepte

cum șomeru-și înoadă clipele de-o năzuință

până când înlăuntru îl întâmpină soarele

am plecat lovindu-mă-n grabă de formele lucrurilor

rătăcindu-mi privirile pe sticla geamurilor…

Sunt mort iubito… sau

poate sunt doar trist.

Hai, fă-mi hatârul şi îngână

un cântec lung – 

un bocet…

Imponderabil

oscilez

între mine şi tine

ca un corb spânzurat deasupra curţii

ce sperie, prin moartea sa,

alţi corbi.

…Hai, îngână iubito un cântec lung – 

un bocet…

Între moarte şi tristeţe

nu-i nici o diferenţă.

Ascunde-ţi decolteul. Astăzi

bat clopote.

E…

noaptea coboară cu ploaia 

asfaltul pare curat ca lacrima

nu-s mașini pe drum prea multe

câte una așa când și când

gonim și gonim nu se știe cu cât la oră

acul indicator se duce spre maxim

limita de gânduri pe clipă nu-i depășită încă

mai e până când vor sparge membrana 

și vor ieși afară

deocamdată se aude doar liniștea

cum se împletește cu ploaia 

pe parbriz curge…

era (deja) plecată la suflet. Trupul

să-l ard acum şi cenuşa să o trimit

în vânt, pe gând să mi-l ajungă

sau (pe el)

să mi-l aduc

în mine

dacă şi mai ales când

îl găsesc. Să fie un tot.

Minte, trup şi mai ales suflet.     

nu ştiu cât oxigen nici cât azot
nici de ce ar trebui sã ştiu asta pentru a nu mã sufoca
nu caut dedesubturi mã mulţumesc cã încã respir
cã încă pot iubi fãrã sã te desfac în elemente chimice
fãrã a te demonstra fără a te reduce la absurd

când iubesc nu rezolv ecuaţii

Căram în mine un suflet mai mare

În care n-au fost aduse şi pietre,

Ci muzica ta cu notele clare,

Şi eu te iubeam în braţe cochete...

Căram cu pleoape vise pierdute,

Iar genele strângeau speranţe

Din săruturile nenăscute

Pe trupul cu uşi fără clanţe.

Căram pe buze şi alte cuvinte

Nespuse, nescrise-n mângâieri,

Simţeam o iubire care nu minte

Când tu apăreai de nicăieri.

Căram pe umeri aripi omeneşti…

De la o vreme tristeţea se înfăşoară pe fiecare cuvânt

pleoapele în tresărirea lor scutură pomul cu lacrimi

suspinele sunt uragane ce smulg din rădăcini

speranţe idealuri şi fac să pară zâmbetul o grimasă

mă ascund între două gânduri de teamă să nu-mi amintesc

culoarea ochilor tăi

praful de stele căzut în părul nepieptănat

macii legănându-se pe umeri

miresmele aduse de vânt

gustul trupului tău din care privirile muşcau cu setea unui…

"luați și mâncați din aceasta toți"

am luat cuvântul 

 și l-am frânt în mai multe

 s-ajungă la toată lumea

 așadar nu vă-ngrămădiți

 e destul pentru fiecare

 astăzi nimeni nu va flămânzi

 tăcerea e a surdo-muților prefăcuți

 a celor care nu vor și pace

 s-asculte liniștea 

 din adâncul cuvintelor 

ții minte niarne*

când ți-am promis în noaptea aceea

îmbibată cu vise

că mi le voi preface-n scut

zorilor le rup săgețile

tatuându-mi sori la încheieturi

iar peste ziuă am să trec ca pe-o scândură

netezindu-i nodurile cu…

Dorințe, guri de amfore-nsetate

Mă sorb de viul  fără  de astâmpăr

Fire de tort  din   nopți   amanetate

Țes pânzele de vis ce le…

Vreme bogată în multă risipă

de timp adolescentin

m-am ținut după umbra mirosului tău

cernut de iarba nopților

prin sită de intemperii.

Într-un târziu de cer curbat zadarnic

a miez de lumină

aflasem că zările…

Așteaptă-mă pe stâncile cu lună,

Azi voi veni cu scânteieri de șoapte,

Să-mi împletești din dragoste-o fântână,  

Să-mi fie crez pe scările de noapte.

Am adormit pe-o insulă pustie.

Erau atâtea felinare stinse

Încât părea un fel de-mpărăție

A rugilor și-a patimilor ninse.

Aveam un golf revendicat de orbii

Hambarelor cu scoicile-n derivă,

La cina mea soseau, pe rând, corăbii

Și toate-aveau o sete…