merg pe zig o vreme și apoi pe zag

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

noaptea coboară cu ploaia 

asfaltul pare curat ca lacrima

nu-s mașini pe drum prea multe

câte una așa când și când

gonim și gonim nu se știe cu cât la oră

acul indicator se duce spre maxim

limita de gânduri pe clipă nu-i depășită încă

mai e până când vor sparge membrana 

și vor ieși afară

deocamdată se aude doar liniștea

cum se împletește cu ploaia 

pe parbriz curge cerul 

ștergătoarele

ștergătoarele ne-arată linie întreruptă

câteva libelule metalice zgârie aerul

adaugă cerului zgomot și tăcerilor noastre

tapet de zumzet așa într-o doară

merg pe zig o vreme și apoi pe zag

zborul nu-i ca mersul pe bicicletă

se uită

se uită

ștergătoarele, ah Doamne, ștergătoarele

îmi rup imaginea și rămân încet fără

sunet

culoare

doar câteva urme rebele 

topitoare mai mult

de mi-ar șterge plumbul

centru de greutate al sufletului

e incert 

se clatină

când spre ceva când spre altceva

balans indefinibil 

de m-ar șterge pe mine

o culoare decolorată din acest tablou

murdar

de m-ar...

ploaia asta se pare că nu are frâne

lumea se umple de nori curgători

nefericiții nu vor înota niciodată 

ei nu știu nici să zboare

se vor duce ca bolovanii spre adâncuri

vor sta lipiți acolo

cine să ajungă la ei cu undița?

până când o nouă ordine mondială

nu-și face loc

susul să devină josul 

în toate direcțiile lungimile de undă

să fuzioneze

vor respira doar cu te miri ce rezerve de oxigen

numai fericiții vor ști cum se face

ei sunt dezlegați de moarte 

și de viață cu nemurirea lor

ei nu știu cum se moare

ștergătoarele, blestematele astea de ștergătoare

sunt prea aproape de retina mea

le simt cum intră prin ochi 

se reconstituie în interior

le simt cum cresc și descresc 

până ajung la forma inițială

toate pier sub ele 

într-o uitare indusă 

noaptea stă lipită de inimile noastre

ce facem , o ștergem?

[Ion Lazăr da Coza]

Exagerat de lungă introducerea (adică prima jumătate!).

o ștergem? În jargon - plecăm. Dacă nu ne-a reușit „călătoria inițiatică” (mersi, Ada), fugim de la locul infracțiunii.

da Coza

[Sofia Sincă]

Descătușare prin vers, rolul care trebuie jucat, indiferent că e noapte sau plouă. Viața - o mașină veșnic în viteză, iar pentru a fi șterse unele neajunsuri se folosesc ștergătoarele de parbriz... Și gândul se ambalează dând pe din afară... imaginea se completează, mai mult în gri.

Îmi place această alegorie, adâncită în filosofie lirică.

Sofy

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

cam așa ceva, Ada!  gustul liniștii e unic... :)