Mi-e dor de crini înmiresmați atinși de-al zorilor sărut,                            

 Te-aștept cu flori de mac în păr, pe-același țărm de noi știut.

 Visez să-mi furișezi dorințe sub pleoape-albastre de oftat, 

 Cu îngeri vii să mă-mpresori din amintiri de neuitat!

 Mi-e dor de picurii de stele ce-au spulberat tristeți, confuzii,

 Să mă alinți cu flori de măr într-o trăsură de iluzii!                           

 Întorc al șoaptelor…

stăteam în roiul acela de cuvinte

părul tău era plin de polen

duminica în zori mierea amăruie

umplea cofrajele de ouă care placau mansarda

cântam la chitară

aveai un fel ciudat de a asculta

cu bărbia ridicată

cotul drept mereu între dungile albastre ale…

Avem nevoie de iubire

Trăim murind,

De parcă nici n’am fi.

Viaţa, nu e pură întâmplare

Şi nici hazard, sau joc de loterii.

Suntem…

S-au aşternut pungaşii iar pe treabă

Se fură tot mai mult, mai abitir

Se fură crucile din cimitir

Ne fură negustorii la tarabă…

Nu mă lăsa piatra de lut

în veşnicia ta...

Atâtea ploi s-au ridicat în atele,

sprijinite de melci, să te arunce

în soare...

Le-a trebuit vântul,

un suflu de îngeri

cu case-n spinare,

şi nici atunci,

şi nici atunci...

Doar albele-ţi feţe

vor mai soarbe

scrumul secundei

în răstimpul altui timp,

pe un munte

de cochilii virgine...

tu, piatră de lut,

nu mă…

                                                         fiului meu

fereastra blocată mimează peisaje

nu judec prin murdăria adunată

nu judec

conştiinţa nu pleacă din modul

comut pe calcule şi descompun fire

deşi văd clar

cuvintele îmi rămân în aer

se modifică genetic dacă le îmbrac în forme

ispititoare lipsa de simetrie

dar nu mă pot adapta

coada ochiului pleacă împreună cu inima

clasicul e un lego…

O plecare… Vaier de şine,

Drame ce schimbă destine,…

ar însemna să te caut într-o stridie printre morile oceanului

să te compun din arii neterminate

poate chiar să fac scufundări spre apa lunii

din când în când

să-ți așez gulerul pentru a te privi în ochi

până la dedublare

dacă ar fi să fac jocul pictorilor aș întinde o pânză

cu risc de culoare

poate ne-ar fixa un punct ceva mai ingenios

apoi ți-ar ascunde chipul

într-o ramă labirintică

dar…

și-o uitare lungă

a nins cu praf peste ieri

totul parcă se îngroapă de viu

amintirile din moartea lor clinică strigă

să le ajungă cineva cu timpanul

dar cărămizile timpului cad una peste alta 

din când în când un fascicol mai tresare formal

o fantă prin care se mai respiră

n-a mai fost nimeni pe la tine să-ți culeagă umbra

sau măcar să-ți aprindă becul din…

 Și astăzi te iubesc în dimineață,

 Prima silabă, 'ntâiul meu cuvânt,

 Îmi amintesc de vechiul legământ,

 Chiar dacă va rămâne o postfață.

 Ne-am alergat, cândva, prin curcubeie

 Și printre stele ne-am îngemănat,

 Iubire pură, fără de păcat,

 Din care a  rămas doar o scânteie.

 Ne-am despărțit de tot ce-i îngeresc.

 Mai ai curaj să simți îngemănarea?

 De nu, va mai rămâne doar candoarea,

 Din…

o luptă aprinsă între suflet şi

minte. Arena îmi era trupul. Era 

acoperită.

(Respecta normele europene.)

Încălzirea

dată de instalaţiile 

de sub iarbă. Pompau sânge. Lumina ajungea

de afară, până la acel ochi întors spre

înlăuntru. Şi ei se luptau. Se luptau între ei.

Aveau arme ce păreau ascunse- ispite, iar eu

nu ştiam ce să fac. 

Mă bucuram în tristeţea mea,…

din ce în ce mai aproape de nemărginire
adânc înfiptă într-o inimă precum o săgeată de cupidon
sau un secundar de ceas atlantic antişoc antiacvatic antianti
nimic mai complicat decât firescul poate un sărut între două mări
sau o atingere de orizonturi la nivelul everestului
undeva între groapa marianelor şi ochii tăi
acel ceva care nu se încadrează niciodată în banal

Sunt singurul străin printre morminte

m-au îngropat cu-o zi-nainte de-a muri,

oameni grăbiţi cu rânduiala celor sfinte

au încercat prezenţa-n viaţă a-mi răpi.

Ploua mărunt şi-au pus capacul la sicriu

era un dric descoperit cu preţ redus,

încă trăiam dar pentru ei muream târziu

iar preoţii cântau nefericitul meu apus.

Departe-un clopotar îmi anunţa sosirea

se-nghesuiau strigoii printre cruci

miraţi că nu-mi…

Sunt prea sapiențial

adică prea materialist-dialectic poeților

ca să mă îngăduiți

în tagma voastră boem-spirituală și

entropică.

Stelele – niște

bulgări infernali de foc. Fluturii…

De n-ai fi fost, de n-aş fi fost...

Un ochi de umbră nevăzută,

O lacrimă de lut născută,…

nu te pot iubi decât dacă ştiu că te pot ucide.

vorbele urcau pe gleznele mele ca o iederă carnivoră

se frecau de tegumentele încheieturilor până la escoriere

simţeam cum trec de pe limba şi  gura şi dinţii tăi

direct pe pielea gâtului, a pieptului, a abdomenului tremurând.

să fiu pentru  tine lumina finală aşteptată cu emoţie de orbi toată viaţa.

doar aşa te voi putea iubi.

cuvintele păşeau pe mine

corpul  îmi scârţâia ca un ponton…

INIMA

Foc în mine ce  palpită

când cu jar, domol, tacit

şi  cu flacăra mocnită

arzi încet şi potolit,

cand un fir de vânt adie

si te-aţâţă-n foc dement

de pârleşte iarba-n glie

dar şi prispa de ciment,

.

sau curgând alene-n vale

pârâiaş ieşit din piatră

aninând, pe lângă, păsări

ori vreo ciută speriată,

când eşti râu ieşit din munţi

măturând în cale case

şi grădinile din…

lumina se rotește-n piruete pe buzele crăpate