douăzeci și ceva de ziduri între noi

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

și-o uitare lungă
a nins cu praf peste ieri
totul parcă se îngroapă de viu
amintirile din moartea lor clinică strigă
să le ajungă cineva cu timpanul
dar cărămizile timpului cad una peste alta 
din când în când un fascicol mai tresare formal
o fantă prin care se mai respiră
n-a mai fost nimeni pe la tine să-ți culeagă umbra
sau măcar să-ți aprindă becul din ceară
doar o doamnă cu pelerina ei neagră
îți mai trece prin cruce
cât să-ți aducă aminte că nu mai ești cu zborul
prin aerul acesta
mâna-maicii-domnului se răsucește prin grilajul ruginit 
în rotocoale de culoare să înnoade clipă de clipă
ieri de azi și mâine cu ce-o mai fi
parcă viața totuși aleargă și transpiră în felul ei
roua dimineții umple vegetația
se face un schimb de materie tacit
poate cordonul ombilical chiar există
e sete și dincolo...
o liniște surdă își ridică pereții
și Tazlăul trece tăcut prin pietre 
râurile parcă ar fi ceasurile pământului
dealul Sloboziei este dealul pe care nu se mai întâmplă nimic
cinci ziduri  îmi stau în minte pictate

le plânge culoarea

acuarele fac din toate și le închid în gândurile mele
moartea când se așază la masa pământului
se hrănește doar cu trupuri
spiritul se înalță ca un pegas pentru a coborî printre oameni
lumea e plină de îngeri deghizați

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

cam, atât iris..mai mult decât suficient să poți simți lipsa...

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Gabriela, sincere mulțumiri!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

D-le da Coza, vă mulțumesc pentru corectură și lecturarea atentă a textului!

[Gabriela Grădinariu]

Cât timp

"spiritul se înalță ca un pegas pentru a coborî printre oameni'',
mai contează câte ziduri se ridică?

Admirație!

[Ion Lazăr da Coza]

doar o doamnă cu pelerina ei neagră
îți mai trece prin cruce
doar  cât să-ți aducă aminte că nu mai ești cu zborul

//

mâna maicii Domnului dacă e vorba despre o plantă, recomand: mâna-maicii-domnului

Poezia pare că face parte dintr-un ciclu.

Încântat,

da Coza

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

da, leagănul primilor 5 ani din viața mea...personajul trecut în neființă, bunicul meu...poemul e doar o conexiune între cele două lumi, faptul că timpul i-a luat trupul nu și sufletul, care vine ca o culoare pe zidurile mele...

mulțumiri, Gina!

[gina zaharia]

 îngerii deghizați, Tazlăul și dealul Sloboziei, mă duc într-un tablou viu, chiar dacă grilajul e amar:)

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

D-na Ardeleanu, mai are un pic și se crede Dumnezeu, poetu`...

sincere mulțumiri!

[Ana Ardeleanu]

"acuarele fac din toate şi le închid în gândurile mele"

câte miracole nu poate înfăptui poetul 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

:) mulțumesc Dragoș! mă bucură...