Doamne primește ceasul rugii mele 

rupt dintr-o noapte neînstelată

știu că nu ți-am mai vorbit demult

de zarva lumii mă scutur 

ies din costumul de om 

la Tine vin cum m-ai trimis 

cu haina din lumină străvezie 

plutitor

să mă poți recunoaște

aprind candela

doar să mă vezi

doar să Te văd

straturile sufletului sunt tasate 

de infinitul care se tot adaugă 

și iar

și iar

nu mai știu…

Vreau doar să spun că mai există

străini ce locuiesc în ţara fără dor,

înspăimântati când clipa lor e tristă

şi nu ştiu anotimpu-n care mor.

Te întâlnesc mergând lângă vitrine

privind în golul lor ca-ntr-un abis,

şi multe jucării au devenit străine

dacă destinul pleoapele şi-a-nchis.

Doar ochii tăi de-a pururi  preţuiţi

şi-au scuturat pe gene din zăpezi,

prizonieri bolnavi cu vise-nlănţuiţi

întreabă…

Pentru că esențele nu au nevoie de adevăr,

nu te voi întreba de ce

și în care timp ne-am întâlnit

și nici despre anotimpuri n-am să te întreb:

chiar și această desprimăvărare

ne-ar putea fi de ajuns…



neliniștea mea seamănă cu o dragoste

pentru că toate cântecele se rotunjesc

în corole de gând

și toată nerăbdarea

este un galop al frumuseții.



frămătând de fremătare,

te chem în țara libertății mele;…

De ce mi-i dor când dor nu-i nimănui



Că e firesc sau nu - nu mă gândesc-

Nu știu nimic decât că-i omenesc

Să-mi fie dor, să-mi fie-n straniu fel

Nespus de dor, nespus de dor de el.



Îmi este tot ce am și ce nu am

Mi-i inimă, mi-i viață gram cu gram,

A nimănui mă știu, fără temei;

O călătoare fără drumul ei.



Și unde nu-s, și unde mă ivesc

Îmi duc cu mine portul…

sub umbră de geană

la vreme de sapă

în vreme de secetă

e vreme de prânz al durerii

ochiul ia lacrima la…

Trăiam fără să știu când o văd moartea

cu poalele-i stranii ridicate.

De la întrebări uitate de Dumnezeu

pe drumul misterios care-i intră și iese

din uter

am aflat că veșnicia este un ocean celest

în apele căruia spermatozoizi de vid

fecundează

ouăle nepătrunderii.

O să mă fac aripă de întuneric grăbit

să intre în rezonanță

cu marele gol divizat în raze de zădărnicie.

Trăiesc pentru ca  împleticitele-mi

aduceri…

Așa a fost să fie!

Un fir de praf plutește printre vânturi,

Nu își găsește loc unde să șadă,

E trist, însingurat și plin de gânduri,

Nu știe-n cine astăzi să mai creadă!

Cândva trăia cuprins de o iubire,

Era un suflet împlinit de dor,

Visa și alerga prin fericire,

Dar nu putea să spună tuturor.

Până-ntr-o zi, când clipa nemiloasă

Fără motiv, în cioburi l-a făcut,

L-a-nvăluit c-o boare dureroasă

 Nevrând…

nu-mi pasă

orizontul geme lezat în privire

vitrina lumii e mătuită

dezleg furtunile

deşerturile folosesc dialectul albatroșilor  

dragostea nu mai cerşește umil secunda normalității

extrag rădăcina pătrată a timpului

azurie

transpiraţia îmbrățișării deapănă febrele pielii

desfășor piruete în glezne

în călcâi de genune își duce ahile…

la balul etern

Se-aud romanțe prin plopii impari,

Se-ngoapă iubirea-n polenuri de aur,

Se mișcă pe ape un plaur,

Prin aburul serii,  iubito, apari.

 …

nu ai de clocotul ce-mi îngheaţă

trupul. Fraierul din mine, în gura

mare îşi strigă şoaptele. Doar ochii

îi las să mişune în grădină,

să-şi picure

stropii

pe urmele tale.

Habar nu ai.    

Noaptea obosită se-aşterne şi suspină,

Pe lumea adormită în câmpii de vis,

Cresc fiori în suflet - amară rădăcină,

Şi gândul mi se frânge pe margini de abis.



Sunt acum de piatră, în rece nemişcare

Şi încovoiat de zodii clipele măsor,

Când se scurg din viaţă cuprinse de mirare,

Iar din răsăritul magic văd apusul lor.…

mi-am amanetat sufletul

singurul

rămas intact

după seismul care

m-a lăsat pe drumuri

încercări de răscumpărare

stau la coada gândului

răscolesc orgolii

suspină cuvintele magice

aprind candela iubirii

îmbrăţişez destinul

sunt vie

După cum te mişti, eu ştiu că nu te am.

E-o disonanţă-n graţia majoră

Şi cad jertfă ca Verlain pe arsul ram

În părul tău găsind o auroră…

Da, dar nici îngerii n-or să ezite,

Căci corpul meu va naşte-o rugăciune,

Cu flori de sânge pur nedefinite

Să-mi cânţi amorul pentru goliciune.



 Ah, să nu speri să mai iubesc coşmarul

Când noaptea se va frânge într-o ură,

Căci…

Mai cheamă ispita cuvinte din noi,

În ochi, răsăritul se scurge-n amiază,

Ne picură şoapte, ne picură goi...

În stropi de argint un clinchet aşază.

Ne cheamă ispita trecutului, azi -

Doar ploi întristate, ascunse-n catrene,

Pictează albastru, în umbre de brazi,

Fărâme de cer rămase-ntre gene.

Mai cheamă ispita destinele reci -

Mirifică-i toamna în clipa varvară,

O brumă aşterne pe frunze,-n…

în ultima vreme

prefac stele în cuvinte

apoi le arunc într-o mare de liniște

să dau sens vidului care mă îmbrăcase

ca și când n-aș mai fi fost



în semne de lut adâncesc matca apei

și las lumina să curgă spre infinit

poate de aceea toți oamenii care mă îmbrățișează

devin într-o secundă îngeri

sau poate nu

poate eu greșesc

poate ei sunt îngerii care trec prin lumina…

Mărită mireasă, mărit fii tu mire,

E ziua cea mare, e Sfânta Unire,

Porniţi, azi, în viaţă, cu imnul iubirii

Şi fie-va calea uşoară şi dreaptă!

Hristos v-a unit să fiţi una în toate,

De astăzi, oriunde, un trup voi veţi face,

Purtându-vă crucea pe căi încercate

Veţi trece prin viaţă, veţi trece prin moarte,

Dar casa vă fie precum o cetate

Păzită, curată.

Cununi vă pun naşii, inele pe deget,

Iar Domnul trimite, din ceruri, Lumina,

Când îngerii…

în oraşul cu tâmple de chiciură

orologiile dezacordate

murind de foame

de-a lungul latului

blocuri ca nişte lăzi de zestre

în care cresc întâmplări fără sfârşit

dar mai ales fără început

amintiri cu gust de moarte

încleştate în ziduri

dimineaţa subţire ca un ţipăt

de resemnare

oasele ursitoarelor

pârguindu-se în ferestre

străzile cu nume de tăgadă

brăzdate arar de culorile vitezei

caldarâmuri tipărite…