După cum te mişti, eu ştiu că nu te am.
E-o disonanţă-n graţia majoră
Şi cad jertfă ca Verlain pe arsul ram
În părul tău găsind o auroră…
Da, dar nici îngerii n-or să ezite,
Căci corpul meu va naşte-o rugăciune,
Cu flori de sânge pur nedefinite
Să-mi cânţi amorul pentru goliciune.
Ah, să nu speri să mai iubesc coşmarul
Când noaptea se va frânge într-o ură,
Căci dintre toţi doar tu rămâi amarul
Ce-mi scurmă viaţa şi apoi mi-o fură.
azi, deplasându-mă sufleteşte…
Adaugă un comentariu
Ai doi tu în ultima strofă. Ar putea fi scos primul.
Frumos.
da Coza
Frumos, delicat, romantic, între sacru şi profant.
Însă există discordanţe de ritm. Nu de numărul silabelor, ci de accente. Mai precis pe versul trei din prima strofă şi primul din strofa a treia.
Oricum am citit o poezie frumoasă!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE