Coşmarul
După cum te mişti, eu ştiu că nu te am.
E-o disonanţă-n graţia majoră
Şi cad jertfă ca Verlain pe arsul ram
În părul tău găsind o auroră…
Da, dar nici îngerii n-or să ezite,
Căci corpul meu va naşte-o rugăciune,
Cu flori de sânge pur nedefinite
Să-mi cânţi amorul pentru goliciune.
Ah, să nu speri să mai iubesc coşmarul
Când noaptea se va frânge într-o ură,
Căci dintre toţi doar tu rămâi amarul
Ce-mi scurmă viaţa şi apoi mi-o fură.
azi, deplasându-mă sufleteşte…
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 9, 2014 la 3:49pm
-
Ai doi tu în ultima strofă. Ar putea fi scos primul.
Frumos.
da Coza
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Mai 9, 2014 la 9:11am
-
Frumos, delicat, romantic, între sacru şi profant.
Însă există discordanţe de ritm. Nu de numărul silabelor, ci de accente. Mai precis pe versul trei din prima strofă şi primul din strofa a treia.
Oricum am citit o poezie frumoasă!
Sofy
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE