Trec clipele

[Marin Voicu]

Noaptea obosită se-aşterne şi suspină,
Pe lumea adormită în câmpii de vis,
Cresc fiori în suflet - amară rădăcină,
Şi gândul mi se frânge pe margini de abis.

Sunt acum de piatră, în rece nemişcare
Şi încovoiat de zodii clipele măsor,
Când se scurg din viaţă cuprinse de mirare,
Iar din răsăritul magic văd apusul lor.

Trec clipele uşor şi-adie un vânt rece,
În sufletele noastre cu chin neîntrerupt,
Ca valul înspumat când furtuna trece,
Cu gemete în noapte destinele s-au rupt.

Şi în tăcuta noapte când orele adună,
Hoinare gânduri prin minte rătăcind,
Strâns la sânul lor mă plimbă împreună,
Prin marea amintire cu doruri clipocind.

Marin Voicu

[Ion Lazăr da Coza]

Tehnic, poezia e de jale. Mesajul e cumva consistent.

da Coza

[Sofia Sincă]

În luptă cu timpul, cântându-l prin vers. Aproape bună poezia. Zic aproape deoarece are unele imperfecţiuni: versul patru din strofa doi, la limită cu ritmul;  spumegând când - sună cacofonic, iar rătăcind-clipocind rimează doar prin gerunziul verbelor.

Dar, am citit cu plăcere!

Sofy