Cu amurgul strâns în şoaptă

Şi durerea în privire,

N-am să te mai chem vreodată

Şi n-are să te mai mire.

Adunând toamna în tâmplă,

Blând, ştergându-mi gândul plâns,

N-am să ştiu ce ţi se-ntâmplă,

Nici ce doruri ai mai strâns.

Iernile-mi vor fi tăcute,

Doru-mi îţi va părea stins,

Nu-i şti de mi-au fost plăcute

Amintiri care m-au nins.

Dar, curgându-mi în clepsidră

Timpul care…

Dacă rup o pită-n două

Și-ți dau jumătate ție,

Poate și din iad să plouă,

Eu îți vreau inima vie

Dacă mă arde-n rărunchi

Să pun clopoței la cai

Sau să-mbrățișez un…

                     -Elenei-

De departe te apropii şi te prind în piept nestinsă,

Nu vei ocoli toţi macii care-au înflorit în carne,

Nici colinele de gânduri nu te vor de patimi prinsă

Că mi-a spus mie un înger că lumina le va cerne.



Şi aşa, în orice clipă, duhul bucuriei varsă

Peste frunte lauri, lauri cu strânsoare crudă, verde...

Ca-ntr-o rânduială sacră de vântoase este ştearsă,

Cum îşi şterge omul ochiul care-abia abia…

Îmi adun tăcerea zilei următoare

din adânc de taine, fără început,

o îmbăt cu visuri puse în ulcioare

păstrate cu grijă pe un pat de lut.

Pun pe fruntea zilei mirul neuitării

cu parfum de doruri rupte din tăceri

când pe cerul vieții se adună norii

mai puțini ca mâine, dar mai mulți ca ieri.

Mă feresc de vorba nerostită încă

care vrea să scape din firav pripon,

să îmi lase-n cuget rana sa adâncă

pe cântări…

Ia-mă-mă, iubite și m-aruncă-n cer

Să-ți fiu de pe boltă pată de mister,

Să mă rup în mii de diamante tari,

Tu să crezi că-s veșnici ochii mei cei mari

Și din două stele de-un colț aninate

Să-mi faci doi luceferi plini de…

Mă prinde-un gând, a câta oară,

Îl spulber, dar îl reînjgheb,

Scrâșnesc din dinți și mă întreb:

E poezia necesară?

*  *  *

Am spus prin ea ce nu-i cuvânt

Și despre toate ce în mine,

N-au loc în minte și-n vorbire,

Doar în fiori și-n simțământ.

V-am recitat poeme care,

Prin sine nu au mare sens,

Ci sentiment închis în vers - 

Ca sufletu-ntr-un boț de carne.

*  * …

Cu cioburi de lună în mâini

Și cu tâmpla căruntă,

Tu treci din uitare-n uitare

Mai porți doar văpaia în ochi

Din făptura-ți măruntă

Și ne-nchini de iertare.

Ne-ai tors basmul…

Tușesc fantomele în umezeala casei

cuprinsă-n iedera olanelor jilave;

Năluci sonorizând pianul cu octave

joacă șeptică-n trei pe ascuțișul…

Să-ţi laşi tăcerile în tâmpla-mi dreaptă,

Căci, mi-ai tăcut, atât, în partea stângă,

Pân-am urcat dureri, treaptă cu treaptă

Şi ochii mei n-au mai ştiut să plângă.

Ţi-am ascultat tăceri o veşnicie,

Le-am învăţat, pe toate, pe de…

Ți-am cumpărat sufletul cu mere.

Coapte. Amurgii.

Ți-am măsurat umbletul prin noapte.

Poate vii.

Ce lungă e durerea pân-la tine.

Ca iarna-n munți.

Să nu întrebi. Totul e…

Ne târâm înainte

Sub gloanţele memoriei

Aruncând trecutul în luptă,

Dincolo e no man`n land,

Sau ceea ce se numeşte

Iluzia viitorului,

A tot ce se conjugă cu va fi,

Ne târâm înainte fără să auzim

Pescăruşii strigând că marea ne acoperă

Şi încet avem pielea de nisip

Iar ochii

Văd cerul tremurând lichid,

Pe obraji se preling lacrimi verzi,

Buzele sunt albe,

Avem gustul…

pe când era mai tânără

bunica îl plăcuse mult pe…

pentru că eram uitați într-o vale

primăvară venea la noi…

Mi s-ar îndoi și pana de aș scrie doar forțat,

Caut strofe să-mi inducă scrisul mai accelerat.

Vreau să zbor peste-amintiri, peste mine, peste tine

Să mă rup din coasta ta, să-nțeleg ce e cu mine.

Vreau să țip mistuitor către cerul de-alabastru…

noi încă lăcrimăm

ghiocei

tu iubito 

mai rar 

tu ai pe frunte 

și ridurile uitării 

ține-mă de mâna …

Adoarme visul pe un colț de stâncă,

regretele din umbră contenesc,

doar gândurile stranii mai aruncă

cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.

Dar mă trezește vântul deodată,

alerg spre geam, în cuget speriat,

privesc năuc spre bolta înstelată,

văd Carul Mic aproape…

Șterg mesajele grefate

În acel spațiu subtil,

Amân zile, amân date, 

Totul pare-acum ostil.

Îmi ridic ștachetă vieții,

Amintirile n-au rost.

Ele vin precum ereții,…

Nu, nu voi lăsa lacrimile să devină izvoare,

nici să se pietrifice în ochi secătuiți de neliniște,

sunt un bob de neghină în gura unei prăpăstii

dar de unde sunt strig PACE,

pâine +  acasă + crez + eliberare.

Zbor în bătaia…