șapte ani

[Dinca Valerian]

bunicul cunoștea toată lumea din glodeni

și satele așezate împrejur

când zicea că ilie solomon nu-i de pe la noi

nu aruncă vorbele ca fumul pe coș

nici nu mai exista un altul cu numele ăsta

oricât scotoceai praful în patru sate vecine

n-avea măcar un neam 

cu poza agățată în cuiul din perete

clar era venit aci

nicicum de-al nostru

prima dată l-a văzut într-o primăvară

umbla prin glodeni cerșind

lapte și ouă

închinând cruce pentru rod la câmp

și bunăstare

îi dădea lumea că se găseau de toate

a mai bătut pe la porți încă vreo două primăveri

după care s-a rugat pentru alțîi

oamenii s-au arătat mirați tare

la vreo șapte ani încheiați

s-au pomenit cu el pe drumul spre pădure

nu mai cerșea

s-a aciuat acolo departe de sat

lemne din belșug

a rostuit de unul singur 

casă curte acareturi

toporul știa să-l mânuiască

oamenii fereau vorba despre coșarea mare

se auzeau niște răgete

trebuie că ținea acolo închis vreun balaur

el râdea 

zicând că e vântul încurcat printre crengi

însurat nu era

poate că avea pe undeva o familie

trimeteau copii la el galbeni ca luna

citeau niște cărți

țineau coșarea sub veghe permanentă

îi purta așa vreme de șapte ani

plecau de unde veniseră

apăreau alțîi în loc

odată s-a dus și el împreună cu copiii

a stat dispărut o vară întreagă

plictiseală mare

nici balaurul nu s-a mai auzit

pe toamnă 

când ghindele de măceș au sângerat bruma

s-a întors numai băiatul lui

nu știam că are

ilie se prăpădise pe drum călător

semănau

a luat din mers frâiele casei

parcă fusese din totdeauna acolo

oamenii care mergeau în pădure după lemne

au prins iar răgete de balaur 

pe solomon cel tânăr tot ilie îl cheamă

mă uit fix în ochii lui

când îl întâlnesc

mi se arată o lumină pe care am mai văzut-o

de câte ori  întreb 

cum s-a prăpădit ăl bătrân

zâmbește exact ca taică-său

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Multumesc pentru apreciere, suntem pe aceleasi lungimi de unda.

[Valeria Merca]

Frumos de tot! Sunt atrasă de tot ce amintește de lumea satului, indiferent de zona de proveniență. 

Felicitări!

[Dinca Valerian]

@ Valerian Bedrule Atatea nume ilustre au performat inaintea noastra incat este imposibil, domnule Valerian Bedrule, ca scrierile noastre sa nu poata fi asociate cuiva. Originalitatea/unicitatea este cheia oricarei activitati, dar este si definitia geniului. Ori, nu putem fi toti in varful piramidei, e atat de putin loc acolo. Pentru mine este o adevarata onoare sa fiu mentionat langa numele Sorescu si o bucurie sa aflu ca nu plictisesc. Cateodata e bine sa stim cum stam. Va multumesc pentru apreciere si comentariu