De ce bate orologiul 

Într-o dungă de văzduh ?

Modelează un solfegiu

Doar cu o vorbă de duh.

De ce simt în pașii mei 

Greutăți ca niște fiare ?

Nu m-am scuturat de ei

De prin ere glaciare.

De ce stau închisă-n turn

Sus, pe creste neumblate,

Într-un joc mai mult nocturn

Și adun stelele toate ?

Nu știu, Doamne ce să fac,

Cum să mă întorc în lume,

Sufletul să…

Simt marea cum palpită

Se zbate-n patru zări,

Mă-nfruntă și se-agită

Când se înalță-n scări

Se-ntinde ca o umbră,

O gură de balaur,

Și-mi lasă doar o umbră

Pictură de tezaur.

Iar clipele sunt anii,

Contraste ce mă dor,

Cu visele lor stranii,

Și gest de vrăjitor

Mă-ntorc să cuprind lumea,

Și de-aș putea, pământul,

Să știu că ating culmea, 

Unde se…

nici sfârşitul acelei povești care începuse

atât de frumos să te deseneze cu degete tremurânde

nu voi ști în ce altă poveste voi fugi

și cum ar fi să intri pe ușă și să nu mai pleci

poate nu voi cunoaște niciodată taina

dar…

Trec anii peste vreme

și vremea peste ani,

se-adună lângă pragul

din lumea nevăzută

a gândurilor smulse

din gura de vulcani

ce-mi tulbură uitarea

la margini de redută.

Privesc cu îndoială

la tot ce-a mai rămas

din trudnica…

Smaralde-aștern în jurul meu

Cu gesturi generoase

Și mă întorc din vis cu greu,

În rime dureroase

Aș vrea să-mi umpli-un catastif 

De ode și poeme,

Să te semnezi în apocrif,

Cu zâmbete boeme

Mi-e dor de glasul tău alert 

Ce încă nu-mi dă pace

În mine, un întreg concert,

Iubirea mi-ar reface

Dar mă cufund în labirint,

Mă-nchid cu trei zăvoare,

Și nu pot să…

Cu lungile ecouri rămase agățate

pe dorurile mute, venite din trecut,

aud și glasul vostru, iubite neuitate,

rămase-n amintire pe brâuri de sărut.

 …

Două aripi rătăcite într-un zbor spre viitor,

Stau la poarta ruginită adieri de vânt color,

Împărțim enigma lumii doar în șoapte care dor.

Înăuntrul nostru-i pace și războiul ne distruge,

Fronturile răzbunării falsitatea le ajunge,

Săbii dintr-o altă lume au ajuns a ne străpunge.

Este dansul libertății ce coboară dintr-un gând,

Un discipol al dreptății a ajuns și el flămând,

Împarte viața noastră după propriul său cuvânt.

Alterațiile clipei ce…

cu toate talentele pi cari li ai

n-ai

cum s-o faci pi hâtru cu ea,

nici cu muza nu ti pui,

închizi ochii, visezi iepi albi, 

o lași să doschească-n covată,

curețe izvoarele lumii, mângâie dealurile:-

lie lii, lie lii ciocârlii, zburdă-n glii și pustii pi undi nici vântul tămîi,

nu ti pui cu poezia badii,

nu ti pui,

mai bine prepeleac în căpița cu fîn…

De cum se duce ziua pe căile astrale,

iubitele plecate se reîntorc din drum –

aduc mirajul vieții în mitice pocale,

găsite pe-nserate într-un poem postum.

Să beau, pe îndelete, din ele câteodată,…

M-am întrupat poiană când părul meu, văpaie,

A-ncins sprințar văzduhul, iar el mi-a pus pe tavă

Comori din anotimpuri, zvârlite prin otavă

Și mi-a ales arginturi din picurii de ploaie.



Mi se-nălțau genunchii într-un stejar albastru,

Cărarea către suflet se zvârcolea în mine,

Când își sucea tulpina spre taina lunii pline,

Să îi umbrească-amurgul pe fața ei de astru.…

Colind tărâmuri nevăzute

Prin văi de gheață sau pojar,

Trec peste  stâncile pierdute 

În gri-ul bolții de cleștar

Mă recompun din vremi uitate,

Sa-mi caut umbrele prin  neguri,

Apoi cu cioburi disparate,

Să le înșir ca pe întreguri.

Simt iar lumina cum mă fură,…

praf di aur ieșea din aripi

intră-n mini di mă purta s-alerg pi toloacî, ca o potârniche,

închideam ochii, ridicam brațîli spri cer

deasupra capului țineam un batic di mătasî iar briza zîlii sî jiuca cu el,

lunina din chept se-mprietenea cu zborul iar

cea din tălpi cu pământul,

iarba,

roua,

polenul,

părul se-ngâlbenea la cea mai mică adieri di vânt,

îmi amintea di patul cu bunătăți din casa mari,

chișoarili spălati-n trifoi,…

Toamna curge-n primăvară molcom la câmpie,

Ploile cad a povară și melancolie.



Pe la munte, pribegită, iarna-ncet revine

Și tristețe zgribulită toarnă peste mine.

Picături în noaptea rece, toamnă recompusă

Care încă mai petrece și nu se dă dusă.

Mă trezesc îngândurată de aceste timpuri

Și mă las intimidată de trei anotimpuri.

Zarea este înnorată chiar de dimineață,

Tremur iar înfrigurată și…

Se spun cuvinte multe, congrese, conferințe,

Se spun în conversații pe băncile din parc

Cuvintele sunt rare, ele sunt doar semințe,

Ce ies rapid în aer, ca trase dintr-un arc.

Cuvântu-i nestemată ce ne-nsoțește-n lume,

E…

Te-ncolăcesc cu dulcea dorință din cuvinte,

Te las să dormi pe sânul arzând al unei stele,

Când tatuez pe foaie un ,,a" prelung, cuminte,

C-obrăznicia caldă din pieptul penei mele.

Îți voi ținti secunda, când n-ai gândit la mine,

Cu dorul meu - săgeată, înveninat cu-argintul

Din gândul meu albastru, ce-l plimb fără rușine

În lacrima cernelei, ce-ar vrea să-ți…

Se lasă peste plopi o altă seară,

mai obosită și mai stoarsă de puteri,

parcă și vântul care bate-afară

aduce-n pragul casei ce-a fost ieri. 

Sunt dorurile care vin pe gânduri,

plutind ca frunzele căzute din copaci…

                Lui Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 - d. 6 mai 1961)



Motto:

,,Ești, iată, Aducere-Aminte,

singur triumf al vieții

asupra morții și ceții" (L. Blaga)



Sunt strop ce dă fântânilor aleanuri,

Vremelnic. Dar nu mă plâng, ci doar râvnesc

La multul infinit din ce-i lumesc

Și-ți scriu pe umbra ta dintre limanuri,

Cu preasfiosu-mi stih... să…

 V-am spus să vă scrieţi numele pe fereastra

De la care aruncaţi bucăţele mici de fericire,

Pâinea uscată a tristeţii

Pentru foamea porumbeilor

Orbiţi de câtă lumină

Au cuvintele voastre când se sparg de creştetul ierbii,

V-am spus să aflaţi unde vă pleacă inimile,

Câteodată,

Seara,

Atunci mareea lunii le aduce stelele prea aproape

De nepăsarea traficului urban,

Uneori ele dispar dimineaţa

Când vă…