l-am văzut și eu, poezie din cartea: Baticul cu bujori roșii

[Maria Mitea]

praf di aur ieșea din aripi
intră-n mini di mă purta s-alerg pi toloacî, ca o potârniche,
închideam ochii, ridicam brațîli spri cer
deasupra capului țineam un batic di mătasî iar briza zîlii sî jiuca cu el,
lunina din chept se-mprietenea cu zborul iar
cea din tălpi cu pământul,
iarba,
roua,
polenul,
părul se-ngâlbenea la cea mai mică adieri di vânt,

îmi amintea di patul cu bunătăți din casa mari,
chișoarili spălati-n trifoi, dulși ca nierea, sî licheu di podeli,
strecuram mîna printre covorașe, ștergarili di nuntî,
broderii cocori:- mai sunt în zăstri sau  aaau, auuu, 

au zzzburaaaat
…
liniștită trăgem în chept mirosul di naftalinî, cît sî aud
cum mama ni strigă la masî: - pui, pui, pui,
pui, pui, pui,

glasul ei răsuna pănâ-n cer,
atunci, praful se-ntorcea din nou în pasări

[Maria Mitea]

Foarte bucuroasă de cuvintele de bine și apreciere, Mihaela! Cu mult drag! 

[Maria Mitea]

Amanda, mă bucură mult trecere ta și că ți-am adus un zâmbet cu dor. :) 

E despre Dor și Zbor, zilele fragede ale copilăriei, bunătatea primelor atingeri Dumnezeiești; pasărea, zborul, cerul, iarba, baticul, ...  grijite de mama,  de  mâinile ei de aur,  creatoarea și protectoarea comorilor traditionale moldovenești . Mulțumesc mult de vizită și apreciere! Cu mult drag! 

[Mihaela Popa]

scriere într-un grai dulce, plăcut

[Amanda Spulber]

Aud bucuria și dorul și îmi vine să îi zâmbesc copilei cu batic de mătase. Adică îi și zâmbesc. Îmi place mult poezia.