Îți amintești când surâdeam, vibrând pe sub arcușul magic,

Ne agățam de-un fir ascuns, desprins de asfințitul tragic,

Sau ne-mbătam cu flori de câmp și ne pierdeam de vechi regrete -

Parfum de maci pe-obrazul stâng, iar pe cel drept, de margarete?

Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă,

Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă.

În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare,

Puteam să comprimăm în…

înaintez sau stau

între două necuprinsuri

cu neputinţa de a mă contura

alunec înafară

într-un cineva

care rămâne mereu altcineva

pentru ce neliniştea sfâşâie sclipirea de a fi

înafara inimii e absenţa

neauzitul strigăt al mineralei tăceri

deconcertantă eternă transformare

cândva peste mine vor cădea norii

întunericul altui început

şi pasărea albă, pasărea pasăre suflet

oare o să…

Nici bine ochii n-am deschis

singurătatea mă izbeşte-n faţă

şi-abia ieşit din paradis

o altă amintire mă răsfaţă

Singurătatea mă izbeşte-n faţă

nimic cu nimeni se-ntâlneşte

mă nasc în fiecare dimineaţă

cum apa domnilor din peşte

Nimic cu nimeni se-ntâlneşte

şi zău abia ieşit din paradis

văd că nimic nu-i omeneşte

deşi nici ochii n-am deschis

Singurătatea mă izbeşte-n faţă

că numai ea vai mă dezvaţă

Costel Zăgan,…

Gândul mărunt când cernu-l,

ca fluierul lumina de otravă,

te-ntreb:

Fără fiorul sărat al lacrimei

ce gust poate avea eternul?

Slăvit e diamantul

ce soarelui mândria i-o…

Cad zvonuri împletite-n primăvară,

Se-nvârt în rime ca-ntr-un carusel,

Au răsărit dintr-un atlas de seară

Și duc pe brațe-un continent de zel.

Și m-am trezit cu somnul prins în tine.

Străină sunt azi într-un lan…

Statuia-şi smulge ochiul c-o unghie de ceară,                                             

Un ochi din infinitul rostogolit în sfere;

Secunda îl cufundă în vulva unei ere,

Închide în erete o mască mortuară.

Pătratul semn pe-aripă va desena iertare,

Cenuşa-i nisipie, în fulger s-o desprinde,

O lumina în stele, spasmodic le-o aprinde,

Din falusuri de piatră va construi altare.

În aer, un erete oniric…

dimineaţa muşcă arborii

din faţa ferestrei

îşi amplifică languroasă cântările

te privesc

cu degetele, îţi conturez surâsul

prins într-o rază

tu eşti încă departe

în adâncul de somn şi vise…

Nici bine uşa n-am deschis
singurătatea m-a izbit în faţă
şi-abia scăpat de paradis
pe fugă am trecut prin viaţă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Din fiecare crucificare

singurele lucruri reale ce au mai rămas sunt doar cuiele.

Toate celelalte sunt topite în negura istoriei nescrise,

sufletele crucificate s-au transformat în hălci de carne atârnânde,

hălcile de carne s-au transformat în numere înscrise,

numerele s-au transformat în litere înșirate pe papirus,

literele s-au transformat în substantive și verbe,

substantivele și verbele s-au transformat în cerneală prăfuită

ascunsă în…

cuvântul s-a născut broder

nu-ţi tăinui botezul

din care ai muşcat

să te-nalţi copac în inima pădurii

treptele cad

istoriile se-nnoiesc

vederile se-ntunecă

răsună din clapele minţii cuvântul

plâng nevăzutul s-auzi

rovolta veşniciei

în tortură ecou

trădare-n carnea orbului

se-ntrupă mugur în miracol verde

c-o rază de soare sparge ţărâna

deşertul macină osul

pământu-ţi ascunde mareea pe cer

chemând

în…

Cum poate un luceafăr,

atât de mult să doară,

pe gâtul tău, cu-apus în colier?

Abia deschis,

cu aur în boboc,

din foc

își pârguie

măceașa crudă de rubin.

Luminile își…

Să vin de undeva e prea târziu,

să mă opresc e prea devreme,

să fiu ce am ajuns acum nu ştiu

în care nebunie-or să mă cheme.

Încerc s-adun apusul pe bărbie

cât cerul nu-şi dezlănţuie furtuna,

şi nu trimite-n grabă fulgerul solie

cu amăgirile să-şi strângă mâna.

Să stau cu braţele-nvelite-n ceaţă,

cu gleznele strivite-n verde pal,

să schimb apusu-n altă dimineaţă

când rătăcesc corăbii lângă…

Cândva credeam că-s Albă ca Zăpada,

Visam un Făt-Frumos fără cusur,

Să-mi fie-al existenței abajur

Și brav însoțitor în escapada

Prin tainicul tunel spre libertate,

Al cărui capăt e-ngropat în fum.

Nu mă gândeam deloc c-o să-mi afum

Și cărăruia spre posteritate.

Frumosul Făt, gonind cu bidiviul

Prin codri reci, acoperiți de smog,

Mimând veleități de astrolog,

M-a dus la rendez-vous-ul…

Visez să sorb emoții din culoare,

Să-mi cânte infinitul în surdină,

Tăceri să schimb pe freamătul de floare

Și-apoi să zbor cu aripi de lumină.

În mine simt pornirile rebele,

Tot rătăcesc cu sufletu-n derivă

Prin visele uitate în unghere,  

Sub pulbere de patimă tardivă.

Leg firele de ceață-ntr-o idee,

În sensuri largi prind razele de soare,

Pun rămășag pe stropi de curcubeie

Și recompun lumina din…

Regina mea

și-a  vântului stăpână,

când te alinți

părerilor de rău,

că struna a tăcut

cu tine în oglindă,

de ce-mi dai peste mână?

Că-n locul…

îmi eşti prea cumsecade

în zborul ce mă porţi

ca dintre nopţi în fugă

privirea mea-n trezie

tu ştii a fanteziei durere ce cu drag

mă sparge-n mii de şoapte

şi zările mă trag

mai către tine

să-mi treci prin sânge verde

în aburii simţirii

cum rădăcina-n…

În lumea noastră cât o gămălie,

Ne cernem vise tapetate-n scrum.

Funinginea înghite orbul drum,

Sub soarele pierdut prin galaxie.

Greblăm cu spor prin straturile minții.

Sperăm să recoltăm ceva de soi

Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi,

Se luptă-n ele demonii cu sfinții.

Potirul vieții-l dăm pe gât îndată,

Uităm, subit, rezerve să păstrăm.

Licoarea ne seduce, delirăm

În soarta pendulând,…

N-am vrut să construiesc cetăţi din stele

pe turle vântul să-l adun pentru iertare,

să decupez în noapte-albastrul dintre ele,

am vrut să fim doar vis ascuns în fiecare.

Mormânt de frunze verzi stropit cu rouă

unde se-ntorc din galaxii minuni perechi,

e tot ce ne-a rămas în palmele-amândouă

în care-am dăltuit zâmbind destine vechi.

Plâng vulturii în zbor înfometaţi şi trişti

rotind pământul prins în gheare-albastre,

şi-n cercul…

Doamnelor şi domnilor nu vă supăraţi Sunt
cobaiul de serviciu al comediei umane Am
mâinile legate de instinctul supravieţuirii în
doi Zâmbiţi nu servesc mai multe femei nici
la pachet Ard de unul singur şi-n doi Cu toa
te că fumul rugurilor vecine îmi invadează
dis-de-dimineaţa ograda vieţii
Doamne
nu te supăra
că-n fiecare noapte rugul dragostei mele
iar îţi orbeşte îngerii

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II