Gândul mărunt când cernu-l

[Dumitru Ichim]

Gândul mărunt când cernu-l,

ca fluierul lumina de otravă,

te-ntreb:

Fără fiorul sărat al lacrimei

ce gust poate avea eternul?

 

Slăvit e diamantul

ce soarelui mândria i-o ațâță,

dar fără umbră, ne-nfășat de pleavă,

e sterp

ca bob sculptat și fără de tărâță.

 

De-aceea zic, că vinu-i din durere,

asemenea ca pita din grâul plâns de moară,

ca brațul meu ce te-nconjoară,

tu, cântec nelumit de seară!

 

De-aceea zic, să se aducă vinul,

să-i bei tăria și rubinul

din pământeana mea ulcică.

Abia atunci eternul prinde gust,

când inima-ți urzică,

așa cum un luceafăr,

ghimp cu ghimp.

 

Să ni s-aducă vinul

și soarbe-mă de trecere și timp,

eternul tău grăindu-mi-l în brațe,

cum timpul înflorește

mereul lui altfel.

 

Să ni s-aducă vinul

și soarbe-mă

cum din tristețe umbra

și-o bea rubinul

până devine piatră de inel.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Sincă. O să-mi fac tema pt. acasă. Mulțumesc!

[Sofia Sincă]

Și pe mine mă încurcă începutul poemului mai ales primul vers. Se aud doar, gă, câ, ce... și acel cernu-l este pus doar să rimeze cu eternul? Știu, poemele dvs. se bazează, în primul rând pe arhaic din toate punctele de vedere... Dar aveți versuri calde uneori, luminoase, dulci, chiar și în acest poem. De ce să ne împiedicăm de o gâgă?!.. Și apoi prea multe substantive articulate cu art.hotărât. Gândul, eternul, diamantul, grâul, brațul, vinul, rubinul, din nou eternul, iar vinul, chiar și mereul. Taie din muzicalitate.

Dar am prins ideea iubirii eterne.

Sofy

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc mult, Adelaide pt. semn și comentariu

[Dumitru Ichim]

Este o mare bucurie pentru mine să împărtășesc aceste poeme cu familia mea  de la ÎNSEMNE LITERARE. Mulțumesc de găzduire, domnule da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Ușor mai greuț la citire, însă cu miez.

da Coza

[Valeria Merca]

... ''De-aceea zic'': desavarsit e si acest poem, asemenea celorlalte din acest ciclu.

Am citit cu aceeasi incantare.