împăcare

[LUMINITA SCOTNOTIS]

îmi eşti prea cumsecade

în zborul ce mă porţi

ca dintre nopţi în fugă

privirea mea-n trezie

tu ştii a fanteziei durere ce cu drag

mă sparge-n mii de şoapte

şi zările mă trag

mai către tine

să-mi treci prin sânge verde

în aburii simţirii

cum rădăcina-n frunză

îşi trage crudul vrerii cu revenirea-n an

să dea pe lume dulce a sevei matinal

 

te am

aşa

cum pleoapa mi-e poartă către toate

în dubla ei menire

de-a-nchide şi deschide

de întuneric vise născute ireal

iar in lumină puse ­’ntâmplări de tip vamal

 

singurătăţii strajă

nesomnului tortură

îmi eşti atât de dulce în mută dezvelire

că te-aş cuprinde toată

dar lunecând din fire

sub ploi de umbre-mi treci

din pală-mpleticire

 

albastrele poteci

le prind

mai către tine

prin munţi imenşi de sare

ca-ntr-un târziu s-ajung

să mă izbeşti de mal

pe înţelesuri puse

că-mi eşti cu suflet dare

şi nu te-aduni din spuse

cu degete de  jar

ci cu născuta-ţi rază

din zbuciumul moral

 

când mă ridic în tine

agonic crucial

îmi eşti şi-ţi sunt din umblet

în sunet de cristal

[Ion Lazăr da Coza]

să vin din v8 - e superfluu.

Și zbuciumul moral sună ciudățel...

În rest, sedus de ritm și (cvasi)rimă.

da Coza

[Camelia Ardelean]

singurătăţii strajă

nesomnului tortură

îmi eşti atât de dulce în mută dezvelire

că te-aş cuprinde toată

dar lunecând din fire

sub ploi de umbre-mi treci

din pală-mpleticire. 

[bolache alexandru]

O poezie care se merită recitată pentru a savura melodicitatea deosebită!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Sofy, multumesc! Am incercat sa refac si sper sa fi reusit. drag,

[Sofia Sincă]

Prima rază a răsăritului, lumina ce făurește universul uman și al sufletelor ce-l populează. Odă razei de soare! Versuri melancolice copleșind cu mister și savoare. Reverie poetică ce îndeamnă la păstrarea a ceea ce este nobil din existențial și vibraţia naturii. Împăcarea cu tot ce există în jur.

Totuși m-aș lega de titlu. Împăciuire, Luminița este prea arhaic, zic eu. Versurile sunt calde și noi. Și ar mai fi ritmul. Începând cu acest vers, cu ploi ce-n mine-şi curg umbrele reci, nu se mai păstrează, până la sfârșitul strofei. Nu ar fi rău să-l refaci. Este un poem în vers liber, dar este format pe un anumit ritm și o rimă subtilă...

Oricum mi-a plăcut mult.

Sofy