anticipez câți hertzi fac gândurile tale până la mine

mâine le voi înscrie la cros

au aflat de pariul care ținea în șah serile

nimic nu s-a demodat

poate doar negustorii de rubin trec mai rar pe strada polilor opuși

au crescut ierburile până la glezne până la turnul duminicilor

prin ochii tăi un orb își caută acoperișul

îi întind mâna

în podul palmei răsare luna

învățasem să trăiesc la nouăzeci de grade

mi se…

Am călcat pământul...

mi-a cuprins mâinile,

iar ele au devenit rădăcini.

Am coborât…

S-au revărsat lumina

Şi cerul peste noi,…

seară de primăvară

se înfrunzesc copacii-n primăvară,

sinucigaș, vântul le trece prin tâmple,

mugurii plesnesc târziu prin lumină,

tăcute izvoarele susură prin răsuri,

o fântână doarme pe cumpene,

ciutura ei se leagănă-n…

cu noaptea-n capul zilei de gândul

rămas de aseară, după îmbăierea

ca pisica,

m-am cocoţat

în magazinul cu lumină

să-mi agăţ neonul

din bucătărie, peste drumul

cu gropi, să nu calc strâmb

şi privirea să fie spre înainte,

să nu fie piezişă  

când trebuie pomana sufletului

să-mi fac

dreaptă cărarea

pe uliţa satului cuprins de florile

ce au înmugurit pe malul apei curse

din…

Era o trecătoare cu tocuri

Și pâlpâit de iris inflamat,

Dispusă ca albastrul dintre jocuri

Mimării de sărut cu tonomat.

Aveam o eră de chemări afară,

Din devonianul pietrei vorbitoare,

Dar mi-a smuls o clipă cu vioară

Și sărut, o mimă trecătoare...

Nu mai știu ce fel de  andaluze

Au compus cetățile-ncrustate,

Dar un semn lăsat, aici, pe buze,

Pune mărturie că se poate

Încrusta și-n…

Din amintiri construiesc redutabile cazarme

soldați patrulează și pasul lor sfâșie zarea

nu e timp de respiro

sunt încă piese de recompus…

De ziua mea rămân în sărbătoare

nu mă strigaţi căci nu voi auzi,

voi răsturna seninul peste-o floare

şi n-am să-ntreb pe unde-oi rătăci.

În pragul serii-am să invit la cină

pe cei care în suflet mai trăiesc,

şi n-au găsit plecării mele vină

sperând mereu că încă-i mai iubesc.

I-am cunoscut întâmplător în viaţă

şi mi-am unit destinele cu ei,

sunt sărbătoarea mea de dimineaţă

păstrată-n nemurirea…

ne jucam ceva nou
eu îți dăruiam o jumătate de inimă
tu îmi dădeai o jumătate de sărut
primeai cealaltă jumătate
și inima ta bătea pentru amândoi
apoi voiai să-mi înapoiezi inima
dar nu mă găseai
până când seara
se învelea în pletele tale
mă iveam brusc
dintre vise
și-ți furam
cealaltă jumătate de sărut

dintr-o ploaie rece de aprilie și-am așezat-o în piele

mi-a găsit toate cărările spre interior și-a curs

și încă mai...

dintr-o piatră rostogolită de cine știe câte vremuri

am rupt un singur fir și l-am așezat sub inimă 

un fel de baterie pentru vremurile de restriște 

am plimbat-o mult prin nervurile palmelor mele 

și-am dat-o…

aerul își târâie cușca de iepuri crescuți

să văd cum le tremură umbra

când luna își înfige colții-

sânge înăbușit de strigăt

privirea foșnește-

veveriță veșnic flămândă

printre pomii decorați cu vizuini

nu-i loc pentru scorburi

de-atâta risipire

umblu cu o pânză de lumină încărunțită pe chip

și nu mai am timp...

de stânci mă țin ca de aripi

mușc din cer să nu mă strige iarba…

a stat prea mult să mă aştepte în

colţul lui de pe perete să-i mut 

limba şi când să dau şi eu din coate

prin dezordinea din mine, 

să şterg praful, să aspir

la viitorul ce tocmai a trecut, timpul

a luat-o la vale. Aluneca de parcă avea

ceară pe minutarul ce sucea

orele şi capul meu de vraişte 

ce era prin casă

şi nici nu poţi zice  

de mâine

că e ieri deja 

azi

când…

poate lumea asta e doar glasul pustiei

deșertându-se de zbateri

nu știu în care an

să fi fost copilă încă

te-am așteptat într-o noapte de Sânziene

sunt clipe în care ți se pare

că viața atârnă de busuiocul de sub pernă

și neastâmpărul din voce

e doar coperta cărții nescrise 

uneori e absurd 

să trăiești la infinit o zi

doar s-o îngropi târziu fără răspuns

singurătatea nu vine niciodată ca un musafir…

Sunt viu sub lespedea de piatră

respir prin praful dăruit de stele,

pe frunte flăcări ard ca pe o vatră

unde vorbesc tăcerile-ntre ele.

M-aţi îngropat cu sufletul în mine

să nu mai las o urmă pe pământ,

când soarele de pleoapa mea se ţine

fără să ştiu în care viaţă sunt.

Nu v-am cerut să plângeţi în altare,

să faceţi sacrificii pentru sfinţi,

să zăvorâţi cuvintele-ntr-o floare

când paşii sunt nesiguri…

Edenicul vis prelinge în piatră

Fantomă de lut ce leagă o punte,

Cuvântu-i proscris pe tâmple cărunte...…

tu ochiul stâng eu cel drept

privim lumea în patru dimensiuni…