seară de primăvară

[ION IONESCU-BUCOVU]

seară de primăvară

 

se înfrunzesc copacii-n primăvară,

sinucigaș, vântul le trece prin tâmple,

mugurii plesnesc târziu prin lumină,

tăcute izvoarele susură prin răsuri,

o fântână doarme pe cumpene,

ciutura ei se leagănă-n gol

ca un ochi somnambul ce visează erori,

mă doare amurgul ce cade pe dealuri

și seara ce soarbe tăcute minuni,

trec zeii călări spre antice zbateri

și chipuri ciudate de oameni-fantome,

mi-e frică de mine, mi-e frică de tine,

să nu ne fure din hău de-ntuneric,

corpurile noastre prinse-ntr-un sărut.

lasă-mă-n seară lângă umbra ta,

vreau să te cunosc mai bine,

să-ți propun să jefuim cerul de stele

și lângă genunchiul tău cel alb

să prânzim la cina cea de taină

jimbla noastră coaptă-n căpistere.

umbra mea cu umbra ta, două arătări,

fericite că se iubesc pe frunze de arțar

și pe țâțe de viori și pe rana unei flori,

ai ochi de cicoare, frumoaso,

cu căldura din tine topești zăpezile,

omori timpul și-l faci melancolie,

ești ca furtuna care rupe valul în două,

nu mai avem trupuri, ne cresc aripi,

sorbim neodihna din dragostea noastră,

ne doare noaptea de-atâta dor,

vrem să ne lipim cu frunțile de lună,

să așteptăm când miezul de noapte

vine spre noi cu fiori reci de moarte.

 

joi, 24 aprilie 2014

[ION IONESCU-BUCOVU]

Mulțumesc d-le Ion Lazăr da Coza și Sofia Sinică pentru aprecieri.

[Sofia Sincă]

De vorbă cu primăvara, elogiind-o.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Un torent de versuri blânde. Place.

da Coza