am fost și-am luat lumină

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

dintr-o ploaie rece de aprilie și-am așezat-o în piele

mi-a găsit toate cărările spre interior și-a curs

și încă mai...

dintr-o piatră rostogolită de cine știe câte vremuri

am rupt un singur fir și l-am așezat sub inimă 

un fel de baterie pentru vremurile de restriște 

am plimbat-o mult prin nervurile palmelor mele 

și-am dat-o locului apoi...

din florile copacilor fără frunză încărcate de cer

am ascuns-o repede sub straturile de haine

până am ajuns cu ea la miezul trupului și-am lăsat-o acolo

de veghe...

m-am plimbat cu degetul prin materia unui fir de iarbă

mi-am murdărit nițel memoria celulară 

când apa când lumina făceau slalom prin amprenta mea

sub pielea gândului e infinitul care stă cu gura căscată

mereu flămând...

dintr-un curcubeu și n-am mai știut apoi de unde să iau pământ

să mă întorc acasă  

curgea prin mine și eu prin el

de ziceai că timpul se măsoară în culori și cu fiecare vârf de secundă

îmi colora interiorul cu o viteză fantastică

vârtej în mijlocul ființei de nu mai știam unde-mi lăsasem 

lumea incoloră...

de la păsări și din zborul lor care-mi mâzgâlea retina

pleoapa îmi era doar aripa lor când îmi închideau cerul

cu stolul...

și nu știu cum dar oriunde îmi aruncam privirea

vedeam lumina și din întuneric

dar cel mai frumos a fost când am văzut-o în oameni 

atunci am ezitat un pic i-am lăsat pe ei să mi-o verse

am stat cu sufletul pâlnie când fericirea de pe chipul lor 

luneca pe filele aerului ...

am atins cu fitilul jur împrejurul și mi-am aprins trupul 

ardeam întru fericire când albastrul îmi mai picura din când în când răcoare

în ochii uimiți de atâta lumină 

într-un final am înțeles că de fapt în ochiul meu se ascundea totul

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Merci frumos, Mihaela! Am dat jos mantaua de vreme rea...

[Mihaela Roxana Boboc]

E poezia mea preferată din ce am citit până acum la tine. E deschisă, profundă, calmă și caldă.

de ziceai că timpul se măsoară în culori și cu fiecare vârf de secundă

îmi colora interiorul cu o viteză fantastică

vârtej în mijlocul ființei de nu mai știam unde-mi lăsasem 

lumea incoloră...

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Augusta, n-am adus-o , este în voi, în ochii voștri...

[Chris]

Mulţumim pt. că ne-ai adus şi nouă...

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Am luat lumină din materie, am luat lumină de la tot ce-am găsit în calea mea, eu cred că fiorul liric este adânc înfipt în cuvinte.Ce-i drept le cam povestesc, dar e doar o etapă...Mulțumiri Sofy!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Cam așa ceva, d-le da Coza, însă cred că profunzimea își spune cuvântul.O să țin cont de sfat, sigur mai trebuie destufată! 

[Sofia Sincă]

Prin stilul tău de prozo-poem, înclinat mai mult spre epic, aduci liniştea conferită de lumina Învierii, cu lux de amănunte. Din suflet vine un model părăsire a interiorizarii, pentru a rodi, pentru a trăi şi a se revărsa peste semeni. Însă fiorul liric lipseşte.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumesc d-le Văduva! Poezia are la bază realitatea, așa am și făcut în ziua de Paște...

[Ion Lazăr da Coza]

De evitat repetarea unor cuvinte/sintagme cu ecou.

Fiecare cu învierea lui.

Am citit cu interes.

da Coza

[nicolae vaduva]

Am fost păcălit de titlu! Dar după fiecare vers citit, mi se dezvăluia altceva, mult mai profund și mai aproape felului meu de a înțelege poezia. Așa cum simt eu, este cea mai frumoasă și cuceritoare poezie a ta pe care am citit-o până acum.