Noaptea asta, iubi, mă prefac în zmeu

Peste fluviul negru aripa întind

Zborul mi se face iarăşi tot mai greu

Geaba-ncerc în braţe să mi te cuprind

Drumul la mansardă îl străbat în trepte

Fluviul e departe şerpuind spre mări

Dacă vrei voi spune ca să ne aştepte

Sau să se ascunda dupa mari şi zări

Noaptea asta, iubi, sunt un lucifer

Alungat din raiul încărcat de eve

Vin până la tine clipa să ti-o cer

Oferindu-ţi fluviul…

Dracula vă recomandă

o ţeapă reconfortantă

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Ar fi vrut

să privească în ochi

cu o indiferentă ridicare

din umeri,

şoaptele unei vieţi

pe care nu o cunoştea.

Arunca o lumină uşor ostenită,

obosit de aşteptare

şi simţea în propria fiinţă,

ridicarea clipei

ce se desprinsese.

Incomodă impresie…

Nu încerca nicio mişcare.

Se încorda să audă

într-un efort de atenţie

silindu-se

să pătrundă cu auzul

în imaginea depărtată

din oglindă.

Trăsăturile

fugeau nesigure,

nespus de straniu

sub un surâs vag

cu bătaia măruntă

a pulsului

să redea aerul

de neglijenţă.

Cu un zâmbet

care flutura în întuneric,

tăcea cu…

În lumina dimineţii, soarele şi-a pus cununa

Bucuriei peste oameni, să le-arate că-i iubeşte;

Şi cu raze de speranţe, a rugat până şi luna

Să-şi întârzie venirea, până somnul... se iveşte.

Ploile cu flori inundă inimile adormite,

De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,

Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorţite

Şi tristeţile ivite în culori de gheaţă…

MERGÂND PE APE

* Violetei Florentina Ion - strigăt mut de ziua înfloririlor*

nu-ţi întinde pustiul spre mine dacă ai să mă vezi

lângă fântână

turnanta lumii s-a defectat nu permite…

cine mai are timp să viseze niarne*

în timpul acesta ce creşte și-n somn

când ninge cu praf peste-nţelesuri

uscând tot ce-i verde ȋn noi

să fie greu

de descifrat singurǎtatea

care se umple cu viitorul nepregătit

numai şi numai

din solidaritate cu…

Joc un rol cu râuri limpezi

Unde visele se-adapă,

Duc în braţe mii de lespezi

Ce se odihnesc în apă.…

Când se-agaţă pământul de stele

şi-mi sădesc cuvintele-n gând,

văd vulturi cum zboară spre ele

să n-ajungă tăcere-n curând.

Simt gheara-n suspinul ce vine

şi-mi e teamă că n-am să mai pot,

să las cerul căzut peste mine

cu amurguri prin ploaie, cu tot.

Văd vulturi săpându-şi în stânca

un loc unde vise-nfloresc,

când viaţa spre viaţă se-aruncă

în mod natural şi firesc.

Când…

       se ia o cioarã din cer şi se face luminã

        sau nod de-ntuneric

        se ia cioara din ochi şi se face piatra neagrã…

Îţi scânteie-n pleoape clipa

Alungată greu din cer

Mângâiată de aripa

Lui Satanail stingher

Mă adormi între ispite

Şi mă perpeleşti pe jar

Din cuvinte potrivite

Zideşti piatră de hotar

Îţi trimiţi prin mine ceţuri

Şi mă înfăşori în ele

Prin borcane cu dulceţuri

Dedulciţi la praf de stele

Tolăniţi apoi pe clipă

Şi cu glicemii crescute

Împuşcaţi într-o aripă

Chemăm ploi să ne sărute

Şi din aste ploi de…

să spui: “lumea e frumoasă”, chiar dacă n-ai văzut-o;

cum ar putea, un dar, să fie altfel?

să spui: “iubirea e tristă”, chiar dacă n-ai cunoscut-o;

cum ar putea fi altfel, când tristeţea

este podoaba ei cea mai de preţ?

să spui: “viaţa e scurtă”, chiar dacă n-ai cum s-o măsori. Viaţa

nu poate fi altfel decât “scurtă”, mult prea scurtă, pentru

frumuseţea aproape insuportabilă a lumii şi poemele

născute…

Pe o aceeaşi bancă,

într-un acelaşi parc,

un cerşetor citea

mereu, aceeaşi carte… aştepta

ziua în care, din senin, un vifor

să-l poarte către mare

-galop de val,

galop de vânt-;

acolo,

printre cai de mare şi corali

este un templu fără zei, cu poarta larg deschisă

pentru cei trişti şi singuri, care au

drept singură avere, o carte

-nu contează care-.

Un clopot…

SCULPTURĂ DE CER   

pe trident de cuvinte

păşesc în imperiul din tine

în pelerină vocalele susură melodia apelor

papirus printre vertebre

degetul de lumină desăvârşeşte conturul

încă alerg pe crupa silabelor…

am ajuns la marginea pădurii,

eu – deținutul cocoșat de iubire,

tu – defrișatorul de stări,

oare dragostea se măsoară în kilometri…

Era atât de liniştit.

Privea cu atenţie

amintirea inconştientă.

Cu privirile întunecate

număra ore goale.

Se scufunda

în vise de neînţeles...

Într-o realitate

înceţoşată, imaginea

se tulbura pe nesimţite.

Nimic nu oferea

un statut definitiv.

Cu o scânteie

de triumf în ochi,

un freamăt viu răzbătea

cu un aer nevinovat.

Apărea

mereu visător

să-ntoarcă spre el

o faţă umană.

ce ne lipseşte astăzi niarne*

mai mult decât ieri

acelaşi asfinţit mă priveşte fix în ochi

într-o deplină nemişcare

așteptându-mă

dincolo de munţii aceştia

tu nu-i vezi decât lăsarea de noapte

dar însângerarea

scurgându-i-se prin venele străpunse de…

Cine sunt?...cine sunt?...

Mă întreabă sângele care înroşeşte acum nisipul

De sub mine.

Fluviul sunt?

Sau doar un amalgam de globule în alb şi roşu

Care îşi fac de cap în laptele plasmei

Cine sunt ?...

Scrâşneşte piatra adunată în rinichi

Tânjind să devină meteoritul care va stinge lumina

Pământului.

Acolo în culcuşul ei caut în zadar urma zeului

-cine mai crede azi în zei ?-

Nici poeţii…

Cine sunt ?...

Te întreb…

E mult prea cald, iubito,-n primăvară

de parcă inimile noastre-au luat foc,

prin serile cu murmur de chitară

şi stele ce răsar din loc în loc.

Vântul aduce-o boare liniştită

din depărtări luată cu-mprumut,

când noi privim o pasăre grăbită

spre cerul unde zborul şi-a pierdut.

E primăvară-n ridul de pe frunte

prin noi îşi ţese iarba rădăcini,

copii frumoşi cu tâmplele cărunte

ne căutăm miresme prin…