Şi-a scos poetul

viaţa la licitaţie,

într-o amărâtă casă de-amanet din cartier

(de unde bani pentru Christie’s ori Sotheby’s

London?).

Voia să ştie câte parale

îi face…

Magia primăverii cuprinde omenirea,

De fiecare geană se sprijină un soare,

Cu fiecare cântec, o lacrimă ne moare,

Sub fiecare frunză se primenește firea,

În lanuri de smaralde cum n-au fost nicăirea.

La vale, pe coline, în codrul singuratic,

Se-mbracă ghioceii în haină de paradă,

Cochetă, diafană, croită din zăpadă;

Prin șalul din dantelă, sfidând tabloul static,

Zâmbesc pe sub sprânceană, clipesc puțin…

LIKE

E noul dumnezeu precum se ştie

La care se închină toţi aezii

Cei care migălesc o poezie…

nu mai sunt de mult cel ce aș fi vrut să fiu

stăteam ore în șir într-un picior sau

mă plimbam cu aer boem interesat pe hol

și lumina se spărgea cu zgomot în cioburi

mai plesnea și câte un bec ca un bici

doar asistenta șefă îmi știa rostul

și pașii năclăiți cu fum de tămâie

fugeau gândacii ca dracii pe holuri

măcar așa murim împăcați cu boala

cu rânjetul stupid prelingându-ne din ochi

câteva asistente bătrâne molfăie de zor…

Te uită, mamă, pomii râd,

Nechează-n ei flămânzii muguri,

Tu  nu-i mai vezi  şi-ades' oftând

Strângi amintiri în sparte ciuturi.

Te strig, dar glasul mi-ai uitat,

În ochii tăi se face seară

Şi-ţi pare atât de-ndepărtat

Printre lumini ce stau să moară.

În trup de ceară – suflet ars

Porţi zbuciumul din toiul vieţii,         

Ating uşor al tău obraz

Şi-ţi simt adânc duhul blândeţii.

Te…

Waw,

Am ajuns, de unde-ți văd, Laniakea,

Prin oranjul bluzei sfârcul de la sâni

Din care curge, lent, Calea-Lactee

Cu sori aprinși, planete și cu luni...

Acum,

Eu o să plec, până nu vine

Aghiuță cu vreun telescop

Să-ți pătrundă-n marele ciorchine

Și să-mi dea vreo două peste bot,

C-am privit atât de-a-lung  și-n fine

Văd…

În poienița din Cireșu pe coaste 

de deal și luminișuri în pădure 

se ițesc timid de sub covor alb

colțul fraged al ierbii

ici colea se zbat ca să scape

de sub cătușele gheții 

boboci candizi de ghiocei sălbatici 

și parfumatele tămâioare vestind

detronarea din drepturi 

a doamnei cu colții de ger

răsuflări…

m-aş sinucide dar e primăvară, 

un mugur văd pe creanga mea de vis

în braţe-mi cântă vesel o vioară, 

un vânt m-alintă prin floarea de cais.

Ochii mei ţi-au părut

Flori de bucurie

Cât ai cântărit

Nestematele pământului

Cu raze rupte din lumină

Bogăţie mai mare

Decât zâmbetul meu

N-ai aflat

Precum cuptorul

Dospit-ai gândurile mele spre înalt

Şi de-au fost puţine

Tu le-ai înmulţit

Din poticniri mi-ai împletit scară

În urmă să le las

Treaptă cu treaptă

Ţi-am fost oglinda

În care ai privit fericirea

Ţi-ai spălat durerea

În apele limpezi…

Nu sunt patron de editură

Și nu am bani pentru dentist;

Mai am vreo câțiva dinți în gură:

Sunt știrb, prieteni, deci exist!

O dau cotit pe arătură

Că nu-s în toate altruist,

Mi s-a băsit natura-n gură:

Sunt știrb, prieteni, deci exist!...

Mă caută la dinți, pedantul,

Ca pe o gloabă, care sunt,

Că dinții mei tocesc…

Cu tâmpla zilei peste orizonturi       Dimineaţa devreme

de Camelia Ardelean                                              de Ionel Mony Constantin

Cu tâmpla zilei peste orizonturi                           Plătindu-şi, astfel, vechile deconturi,

Își pune timpul cosmice-ntrebări;                      Îmi pune timpul clasice-ntrebări:

Un vechi conflict trezește noi afronturi            De ce bârfesc şi le…