Te ştiu din versuri scrise pentru doi -
Hrănindu-mi mai tot timpul fantezia;
Şi am lăsat, pe umerii tăi goi,
Să curgă, ca mătasea, poezia.

Suntem necunoscuţii cunoscuţi
În temniţa ce-şi spune ezitare - 
Acei încarceraţi recunoscuţi
Cu multe privaţiuni de achitare.

Aportul meu aş spune că a fost
Un bun prilej de-a irosi cerneala;
Dar m-aş urni din rostul fără rost -

Lăsându-ţi la-ndemână îndrăzneala!

Caut înțelesul tăcerilor 
ruperi uniforme de sunete mugesc în asfințituri

(postmodernism cu iz popular)

Hai, să ne mai îmbătăm o dată, Doamne,

să tragem clopotu' ăl mare din turla bisericii;

să cânte tarafu'

păn' ne trece damfu',

s-alergăm purceii,

ţânţarii şi mieii;

şi-om chema un popă,

să bată la tobă.

Hai, să ne mai îmbătăm o dată, Doamne,

să tragem clopotu' ăl mare din turla bisericii;

să urle spelunca

pân' se-afumă şunca,

să…

- Au înflorit copacii, iubite!
alb-roze extaze emanând
din trupuri primăvăratice.  

- Au înflorit copacii, iubito!
îți voi așterne pe buze mănunchiuri 
de emoții însămânțate 
în solul promisiunilor fertile
închide doar ochii iar inima 
deflorată de privirea-mi solară
las-o să inspire iubirea
germinând în firele de iarbă.

iubito

deunăzi mi-am căutat zâmbetul

prin toate buzunarele

şi sertarele minţii

am răscolit fiecare circumvoluţiune

după o veşnicie şi un pic

mi-am amintit

că l-am pierdut în ultima viaţă

chiar între sânii tăi

am nevoie de el

să pot supravieţui

prin acest exil

la care m-ai condamnat irevocabil

dacă dai de el

te aştept diseară

în acelaşi loc din…

Ninlil,

regina primului văzduh

şi-a aerului doamnă,

de ce-mi vorbeşti de veşnicie,

tu care-o porţi,

dar nu-i ştii ţesătura?…

ochii morţilor s-au întors

pânda lor s-a transformat

în dangăte desperecheate

uscăciunea lor

spintecă ordinea culorilor

groparii nu mai împart odihnă

mi-am vândut degetele

mi-am vândut saliva

ca să pot scrie acest poem

am lăsat să-l citească mai întâi animalele

oraşul este o cuşcă o groapă comună

în care lucrurile se grăbesc

nimbul fiecărei secunde este rostogolit

de un Dumnezeu prea grăbit

aseară s-au…

orașul își schimbă pantofii de coral la intersecții

suflete blurate aburesc geamul tramvaiului

niciun doctor nu practică autodisecții

plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa

captivantă

liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale

se sare cu parașuta de la etajul șapte

în curse nelegale

Mi-ai fost, îmi eşti…

Mi-ai fost plinire, început

Şi leagăn fragede-i pruncii,

Mi-ai fost tot ce-ai putea să-mi fii,

Zidire-n care m-am născut!

A lumii jumătate eşti,

Regină peste univers,

Zeiţă, muză pentru vers

Şi zână bună când…

                        „La aniversară”

Iubita mea, am să ţi-o spun în fine,

Ştii doar că sunt un mare emotiv…

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n mare
cu răsăritul şi-asfinţitul
e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput
ce rai de unde-ai re-născut

Costel Zăgan, CEZEISME II

n-am uitat cum mama mi-a pus aerul în plămâni

și nici cum tata îmi contura pașii peste care eu să calc

n-am uitat-o nici pe blondina de nașă mea cu tocul ei de doișpe

cum m-a încreștinat mă uit în poze păturica-n pătrățele și acum o am

Azi vreau să mă îmbrac doar în culoare,

Să mă-mpletesc cu rozul din cais,

Apoi, printre suave lăcrămioare,

Să sorb un pic din verdele promis.

Să înfloresc cum înfloresc și pomii,

Sub mugurii de ploaie să m-ascund,

În aripi de lumină să schimb norii

Și-așa, lumină,-n suflet să-ți pătrund.

Se cerne  zarea-n tonuri pastelate.

Iau primăvara să mi-o fac alcov,

Îmi pun la geam zambile dantelate

Și-n…

Mi-am dorit din viaţa mea să pleci,

prezenţa ta cu fiecare clipă m-a ucis,

voiam să strângi uşor pe unde treci

ce ochiu-a plâns la margine de vis.

Să-ţi scuturi păru-n care-au dormit

priviri şi alinări păstrate pentru tine,

până-ntr-o zi când totul s-a sfârşit

şi-ai înălţat dureri pe vechile ruine.

Un port străin la ţărmul unei mări

e loc de naufragiu al zilelor în doliu,

o pasăre uitată în umbra dintre zări…

A-mbătrânit și timpul fără vârstă,

Se adâncesc și norii-n aspre ploi.

Spălați de vechi păcate și noroi,

Ne cernem stropi de cer într-o batistă.

Plecând cu sufletu-n cantonamente,

Ni-l mai izbim de zidul vieții-n doi,

Fâșii din el se-adună-n mușuroi,

Se-mpart și clipele pe sortimente.

Ne agățăm de lume ca de aer,

Împresurați de-atavice stihii

Și-nspăimântați de crude veșnicii,

Ne-nfășurăm pe trup al…

mă privesc într-o vitrină 

niște trecători s-au oprit și ei să privească în gol 

se clatină bordurile se zgâlțâie orașul din temelii 

e o primăvară capricioasă cu vreme schimbătoare și mici cutremure 

conexiunile internet au devenit tot mai lente iar semnalul de pe mobil s-a pierdut de tot 

mă simt izolat într-o lume wi-fi 

dezlegat dar totuși legat de ceva imperceptibil intangibil care mă ține pe loc 

fotografiez cerul radiografiez…

trecutu-i veşnicie

şi te întrebi cât poţi merge cu viitorul pe creştet

până ca el să îmbobocească să înflorească

apoi să se ofilească

această rutină să ne macine viaţa

şi în final toţi să spunem

doamne ai grijă de amintirea noastră

devenită vitrină

pentru mărţişoarele cu îngeri

pentru verbele care pierd la ruletă

unde toţi jucăm

şi toţi avem ceva de pierdut

ai să te urci în verbul abia…

s-a întâmplat demult

pe atunci nopţile îşi amestecau tăcerile

cu saţul fiecărei închipuiri

iar dimineţile aveau ferestre

în formă de ruguri

genele tale

erau asuprite de nişte deliruri prelungi

şi atunci când clipeai

lumina vuia răstălmăcitoare

se îndeseau gerunziile sângelui

cu trupuri de nefiinţă

sorocurile noastre pluteau

între câteva văzduhuri paralele

şi iar şi iar

mai adăugam câte o nebunie fierbinte

pe…

O umbră plus o altă umbră

au suma în aceași umbră.



Crepuscul plin, lumină sumbră,

împarte corp - unică umbră -

în mii de voaluri tremurate,

născând sclipiri învolburate

pe chipul cristalin al nopții,

reverberând cutuma morții.



Umbra de zbor primăvăratic

cuprinde cerul de jăratic

arzând toți îngerii prin pene

în pragul nopții. Se așterne

o sfară grea, prevestitoare,

ce geruri goale, pe tăpșane,…