Primăvară promisă

[Laura H.]

Azi vreau să mă îmbrac doar în culoare,

Să mă-mpletesc cu rozul din cais,

Apoi, printre suave lăcrămioare,

Să sorb un pic din verdele promis.

 

Să înfloresc cum înfloresc și pomii,

Sub mugurii de ploaie să m-ascund,

În aripi de lumină să schimb norii

Și-așa, lumină,-n suflet să-ți pătrund.

 

Se cerne  zarea-n tonuri pastelate.

Iau primăvara să mi-o fac alcov,

Îmi pun la geam zambile dantelate

Și-n așternutul alb, lalele mov.

 

E primăvara noastră-n doi, promisă,

Ia trupul meu de fată să-ți faci strai,

Să mă ghicești în albul de narcisă

Și în mirosul florilor de mai.

 

Și-apoi, printre nuanțe de safire,

Din vânt molatic să îți faci atu,

Să răspândești  parfumuri de iubire,

Căci primăvara asta ești chiar tu.

[Ion Lazăr da Coza]

Și-asa > Și-așa

Și-asa, lumină, -n suflet să-ți pătrund. Cratima se mai numește „liniuță de unire”, deci unește ceva de altceva. Așadar: lumină,-n suflet

O poezie reușită prozodic, plăcută ca mesaj, dar se poate cu mai multe imagini inedite.

da Coza

[Valeria Merca]

 O ''Primăvară promisă''gingasa, precum surasul florilor...

Am citit si am Admirat!

[Laura H.]

Vă mulțumesc!

[Sofia Sincă]

Un buchet de flori ale primăverii. O mai fi rămas vreuna neamintită? Desigur mai sunt tuberoze, magnolii și altele.

Și-n așternutul alb lalele mov. - virgula după alb.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Camelia Ardelean]

Laura, un singur cuvânt am găsit pentru tine: admirație! :-) Felicitări!!

[gina zaharia]

Superb, superb! Mă înclin, Luara!