Stau ochii tăi

[Vezi blog]

Mi-am dorit din viaţa mea să pleci,
prezenţa ta cu fiecare clipă m-a ucis,
voiam să strângi uşor pe unde treci
ce ochiu-a plâns la margine de vis.

Să-ţi scuturi păru-n care-au dormit
priviri şi alinări păstrate pentru tine,
până-ntr-o zi când totul s-a sfârşit
şi-ai înălţat dureri pe vechile ruine.

Un port străin la ţărmul unei mări
e loc de naufragiu al zilelor în doliu,
o pasăre uitată în umbra dintre zări
adoarme liniştită cu mine în fotoliu.

Stau ochii tăi sub pleoapa ei ascunşi
fiori arând prin noi pământul afânat,
doi fluturi albi de fulgere străpunşi
când portul a rămas de vise-ndepărtat.

[x]

Va multumesc suflete dragi pentru lectura si aprecieri!

Cu drag si pretuire!

[gina zaharia]

adoarme liniştită cu mine în fotoliu...

[Ion Lazăr da Coza]

Sâcâitor: unde treci/ ce ochii...  

mari > mări

Semn de popas.

da Coza

[Sofia Sincă]

unei mari - bănuiesc că unei mări

Ultima strofă, cam alambicată la sens. Un port străin, plin de umbre, tern nu poate avea pământ afânat, nici măcar la figurat. E nonsens.

Semnul meu.

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

Subiectul e frumos şi sensibil, atenţie la diferenţele mari de metrică, măsura variază prea mult, in prima strofă e de 9 silabe, in strofa a doua brusc 10-13, iar variaţia permisă este de o silabă, în strofa a treia sunt 10 silabe, in ultima strofă 10-12, din nou prea mult. Era normal să alegi o măsură şi să mergi cu ea, fie de 10 peste tot, fie de 10-11, dar nu asemenea tulburări care se simt şi reduc mult din fluenţa lirismului tău. Pedant cum te ştiu, sunt convinsă că vei fi mai atent la asemenea chestiuni pur tehnice, dar necesare pentru ca bijuteria să fie strălucitoare şi nu comună.