memorie de elefant

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

n-am uitat cum mama mi-a pus aerul în plămâni

și nici cum tata îmi contura pașii peste care eu să calc

n-am uitat-o nici pe blondina de nașă mea cu tocul ei de doișpe

cum m-a încreștinat mă uit în poze păturica-n pătrățele și acum o am

o doamne cum aș putea oare să dau uitării pe maestrul pegas

învățătorul celor șapte ani de acasă care agăța note muzicale-n păsări

eu le învățam ca pe tatăl nostru numai să nu plec din ani fără nimic

și acum gândurile mele îl răsucesc în amintire atât și atât de viu

precum un fluture fără început fără sfârșit care deschide ochii adânc

se spune că primul nu se uită niciodată dar niciunul nu se aseamănă

fiecare se alintă în culorile proprii

uneori se pierd în descompunere și din cenușă așteaptă miracole

în buzunarul timpului nu-i nimic m-am uitat și era gol toate sunt în mine

și tanti Pușa de la unu`și profu` de muzică zis Bob călare pe radio șanț mereu

s-au cam dus pe apa sâmbetei dar nu și amintirea

la fel și strada și tenișii roși bicicleta făcută varză cu genunchi cu tot

blidul de mâncare ori mai plin ori mai gol și nenorocirea primului coș

se adună multe poate se mai și scad toate stau cuminți pitite într-un con de umbră

inventar se face din an în paște

poate doar atunci când dorul începe să usture

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

n-am inventat nimic, draga mea Sofy...

[Ion Lazăr da Coza]

nașă-mea, Tatăl nostru, radio-șanț...

Am citit versuri frumoase, dar și fraze.

da Coza

[Sofia Sincă]

Povestești frumos, un cu o tentă postmodernă, amintirile inventate din copilărie. Poezie puțină, multă poveste.

Am înțeles: stilul tău este prozo-poem. Păi să fie, atunci. Aici e poveste 70%, restul doar poezie. Îmi vine să țip: poezie, încotro?

Semnul meu.

Sofy