experimentați către iertare

grâul

trupul și crucea

tot pe câmpiile strigătelor cresc

ca niște anevoioase insecte

palide dar cu umerii…

înţelege că

înaintea cuvintelor

şi-n urma lor impresiile

dau din coate îmbrăcate de mirese

iar expresiile de miri

ce se sărută

scenă de teatru

în faţa oglinzii

să ştii

zâmbetul s-a iubit cu lacrima

durerea şi bucuria sunt mâinile

dumnezeului întrupat în lut

când spui nu

cineva undeva zice  da

răstignit pe aceiaşi iluzie

roată

cu tine

 măreţia…

Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit

de la subsuoara pământului reavăn

îmbătat de aroma verdelui

mugurele devine sângeriu

rupe văzduhul

spre soarele-amorez

amețit

de lipsa gravitației

nu aude

glasul topit al ciocârliei

aș tăia frunza și floarea

și brațele purtate de vânt

dar va curge iar seva în cascade

va revărsa iar șuvoi de păcate

iar tu vei pivota întregul pământ

O, crești…

îţi intrasem

şmechereşte

ca un fur visător

în inimă

sub vraja somnului

să-ţi respir crinul

n-am simţit

miracolul

polenului dulce-nşelător

ce-mi pictase obrazul

şi flămândele nări cu violetul

vrăjit al iubirii

mă îmbătasem

pierdut în aroma-ţi

şi parfumul halucinogene

devenind  condamnat dependent

incurabil mort

viu îndrăgostit

am…

din  umeri se înalţă aripi rotunde

umărul drept , o aripă albă

umărul stâng , o aripă neagră

tălpi sculptează  în aer  trepte spre zbor

 talpa dreaptă, o treaptă albă

 talpa stângă, o treaptă neagră

mâini tremură  însetate de cuvinte

mâna  dreaptă, un cuvânt alb

mâna stângă, un cuvânt negru

ochii se prind de visurile păsărilor de sticlă

ochiul drept,  o pasăre albă

 ochiul stâng, o pasăre…

Ce bine ar fi,

să mă pot răsturna dintr-o parte în alta a zilei,

îmbrăţişată cu fiecare minut,

asemenea nisipului dintr-o clepsidră!

Atunci timpul mi-ar deveni prieten

şi nu m-ar mai duşmani,

iar eu aş putea încetini astfel răsturnarea,

fiecărei clipe preschimbată în fir de nisip,

eternizându-i doar frumuseţea,

în trecerea ei dinspre noapte către zi.

parcă ieri

parcă ieri am văzut chipul tău în oglindă

era desenat de picasso într-un degrade galben

pusă  în lanțuri de lună te legănai

ca o metaforă agățată de o minte diabolică

într-un fanar murdar de-atâta lume

parcă ieri eram cavalerul de la mancha…

astăzi m-a chemat dumnezeu la el

m-a certat părintește spunându-mi că

un înger și-a scrântit aripile zburând

printre cuvintele mele și zău dac-am vrut

și dumnezeu m-a crezut pe cuvânt

apoi mi-a dat toate cuvintele înapoi

și mi-a spus cu blândețe să am grijă de ele

ca niciun înger să nu-și mai frângă aripile…

ÎNTRE LUMI LICITATĂ

întorci o frunză

lumea scapătă-n bucăţi de frumuseţe

rebutată

nimeni n-a licitat nepreţuirea din ea

fragmentată

nu e vandabil

un crepuscul care îţi fură sufletul…

Adâncit

în fundul capului

cu pupilele şterse

în colţul pleoapelor,

contemplând dormind

cu întreaga substanţă a fiinţei,

când teama

se transforma în nerăbdare,

se aşternu tăcerea

ce se scurge

în palma umedă

spre trofeul suspendat…

lumina.

Lumina verzuie

a amurgului

tulbura

voluptoasa plăcere

a gândurilor

din umbrele întunericului,

şovăia

între teama

şi ura abisală

când aburii serii

se înălţau.

umblu prin ele

cǎutând o breșă minusculǎ

sǎ evadez

știu cǎ drumul este demult stabilit

de aceea

acord întâmplǎrii prezumție sacrǎ

oricât aș  ocoli-o

existǎ ȋn spatele irișilor

o sclipire

care cǎlǎuzește …

Cuvântul Luminii



Pe drumul spre lumină

mergi, mergi mereu,

înaintezi, chiar dacă, uneori,

eşti nevoit să te mai întorci,

dar mergi,

continui să mergi…

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=tK-jgvvma5E#!

Une âme vit dans chaque étoile / În fiecare stea există un suflet (franceză-română)…

îţi dăruiesc

o clipă de cristal

coaptă-n mir de Voroneţ

prizonieră-n rama unui vis

din spaţiul rupt

unei bucăţi de timp câştigată

la loteria  dragostei

să-ţi fie zâmbet

icoană

în schimb

pe şevalet să-mi pui

sărutul  tău  umbră de lut

pictat în foc şi chin  roşu-divin

să-l trec prin sânge în culori

de trup suflet şi imn

să-ţi renasc

lacrimă…

Cerul s-a întunecat

de gândul existenţei.

Oraşul tace tainic

aşteptând ploi de lumină.

Un înger trezit subit

din vis de rugăciune

îmi desenează-n inimă

un crin care miroase a credinţă,

credinţa că lacrima din zori

se va însenina la sărutul tău.



Iubitul meu,

citesc în ochii-ţi sfârtecaţi

de un dor ascuţit

făclii de cer ce…

marea se-ndoia a lup

prin pădurile de vânt

mă vâna un colț să-i rup

din nisip de miel ce sînt

și-a vânat vântul de val
prin pădurile de zări
de-am chibrit un ochi oval
să-nverzesc a lup pe mări

presupusa logodire

într-o clipă care vine

să-mi înlănțuiesc iubirea

mă găsesc numai pe mine…

zidită în vers alb

ochii mei te-au spălat

de toate rimele alea

cu iz de vechi



dumnezeule și parcă

nici acum nu-mi vine să cred

parcă mai ieri...



putrezeai îngropată de vie

iar eu nici măcar nu știam

că-ți sunt mormânt



că dumnezeu te-a pus…