presupusa logodire

[LUMINITA SCOTNOTIS]

presupusa logodire

 

într-o clipă care vine

să-mi înlănțuiesc iubirea

mă găsesc numai pe mine

goală-n gând și amintirea

 

înotând prin ceață tulburi

ochii mei se cad închiși

împăienjeniți de aburi

din fiertură-n vise prinși

 

iar din clipa-n care vine

să te prind iubire-n piept

trec prin veacuri de ruine

și te-aștept să vii te-aștept

 

diamant care-ai fost curs

de-o  magnifică trăire

la inel mi-ai fost adus

prin supusa logodire

 

și din clipa care vine

să-ți amanetez plecarea

cazi oglindă spartă-n mine

si pe cioburi iau uitarea

 

dar și ea e piază rea

mă dezbracă de viață

n-am murit dar vina mea

e că mă alerg prin ceață

 

cea a cubului de gheață

rece tristă-n rid dulceață

și-aș mai vrea o dimineață

să mi te lumine-n față

 

diamant care-ai fost curs

spre supus în logodire

pe inel îmi stai apus

dar eu te păstrez sfințire

 

[Sofia Sincă]

Farmec şi vrajă transmit versurile tale, candoare originală.

Poezia tău venerează iubirea ca pe ceva preţios, considerâd-o gândul, voinţa, speranţa de care te ţii ancorat, diamantul şlefuit al existenţei.

Cu vers alb sau clasic versurile tale împrăştie aceeaşi vrajă.

Deosebită preţuire, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

și din clipa care vine
să-ți amanetez plecarea
cazi oglindă spartă-n mine
si pe cioburi iau uitarea"

pe inel îmi stai apus
dar eu te păstrez sfințire
Sincer dragă Luminiţa, am vrut să-ţi las "un plăcut semn de lectură", dar în schimb ţi-am lăsat p lacrimă, cu preţuire,

[chindea maria elena]

Uneori trebuie să ne rătăcim bine pentru a ne găsii centrul nostru de lumină! Oricât ne-am pierde printre hăţişuri - tot ne găsim dacă ne-am pipăit chiar şi o secundă identitatea celestă! Te îmbrăţişez şi "te păstrez sfințire"! Cu drag, Gerra