se deschide cuvântul

cu o cheie

descheiată până la organizația cenușie

a găinilor în ouă

se lasă să se nască

prin iarba înaltă cât o coajă de pâine

prin iarba înjoasă cât o coadă de câine

prin orizonturi înnerăsărite

prin deșerturi înneinventate

și prin înafară de prin

să ardă iadul

de iad fără dumnezeu al…

Nimic nu trebuie scris numai o singură dată

Între viaţă şi moarte,

între grafia vieţii şi grafia morţii,

doar culoarea "a…

sculptori

în piatra sacră

a vremii  dăltuindu-şi

destinul în forme infinite

de coloane  sărutate-n porţi

ascultând tăcerea

mesei

roşia sevă

a vieţii alchimizată în

acid de lut stors din alte dimensiuni

stelare le ronţăie cu fiecare tic-tac

carnea şi oasele lăsând ultimă 

moştenire nemuritorul

cuvânt

meşteri

visători

se hrănesc

cu mierea de pe…

BUNCĂRUL

la rubrica fapt divers

trimit scrisori despre existenţă

o pasăre se decantează-n mine

mucenicii s-au săturat sub crucea noastră

să alinieze îngerii

scocul inimii sub tăcere…

Când

întunericul

era deplin,

liniştea

punea stăpânire

pe gânduri.

Încreţit de riduri

cu privirea ştearsă,

învingător inconştient,

împrumutase… tăcerea.

Învingând depărtarea,

zările se deschid

cu o blândeţe de copil

pentru a sorbi cuvintele

şiroind broboane

în zbaterea tâmplelor.

am izbit cuvintele de oameni

sau de pereți

până mă lăcrimau vânătăile pereților

din miezul cuvintelor

strivindu-mi de inima-mi curbă

miezul oamenilor

am adunat cuvinte cu sânge de oameni

le-am rupt din miezul pereților

și le-am legat în piele

sub oase

să am o inimă de rezervă

în mâna tăieturii

din…

Te rog desenează-mi o secundă
O secundă anume-
Secunda care tocmai a trecut…
Desenează-i aripi
Şi o clepsidră spartă
Prinsă ca o broşă sub sânul stâng…

Şi dacă o desenezi
Întreab-o
Unde ajung clipele după ce mor
În rai
Sau…

Desenează-mi o secundă
Şi îţi promit
Că nu .

cu forța unui veac îndepărtat         

te-am căutat în primăveri brodate cu razele suave de lumină

în mintea mea erai ca o cetate de stări țâșnite dintr-o apă…

dormind vise

ireal de frumose

vânători de aplauze

şi plăceri 

înarmaţi…

Se trage cortina, e seară de bal

Orchestra ne cântă un vals din trecut,

În larg stă albastrul pe creste de val

Şi-n sala de dans din paşi s-au pierdut.

Acord de vioară în aer pluteşte

Pe umerii goi privirea-mi te ninge,

E singură clipa când visul trăieşte

Speranţa ce-n zori din nou se va stinge.

Prin rama ferestrei o pasăre zboară

În ritmuri de vals te strâng lângă mine,

Când picură-n valuri acord de vioară

Mi-e viaţa o mare…

                                În poala nopţii mă întind calină

                        Şi mă cufund în ea ca-ntr-un hamac

                        Însingurată,-n legănarea lină

                        Mă soarbe purpuriul unui mac,…

De dimineaţa până seara

cu poezia colind ţara

şi-atunci degeaba întrebaţi

dac-o iubesc şi de câţi waţi.

Costel Zăgan, Epigrame disponibile

Motto:

"Un om are o singură patrie, restul sunt ţări." (Octavian Paler)

Sabina nu există-I un copil

Năzbâtios cum sunt mai toţi puştanii

Care încearcă-n modul lor subtil

Să-şi depăşească printr-o poznă anii

Sabina nu există-I un…

Și tramvaiul urca încet

pe stradă

vântul plimba alene

frunze arse hârtii

pași

fețe de ceară presată

și tramvaiul nu se oprea

în stații

oamenii lipeau pe geam

nasuri ochi ziare

tăceri

se scurgeau prin tabla ruginită

în băltoace

în găuri de grenadă

în tic-tac de ceas fără limbi

pocneau

jocuri de artificii

focuri

(AV)

Mijind ochii

printre pleoape grele,

de rând, oamenii

cu fruntea lată

căutau… cuvintele.

Cufundat în tristeţe

cu capul înclinat pe umăr,

privea înainte

şi se lăsa învăluit

de pasiuni nestrunite

peste lunga unduire

a trupului

conturându-se în lumină.

Din pleoape grele… clipea.

doi fluturi albi camuflați în ninsoare 

cuceresc înălțimile

doi hoți deghizați în îngeri

evadați din adăpostul umbrelor

să-și umple aripile de ecoul luminii

al zborului tiptil spre soare

doi fluturi albi suntem

într-un ecosistem haotic

aripile ne cad pradă înghețului

deși

în noi arde un foc tandru

întețit de vântul care ne poartă și ne dezbracă de haina tăcerii

savurăm țipătul goliciunii acolo unde atingerile sunt interzise…