vânătorul vânat

[Nicolae Sărătean]

dormind vise

ireal de frumose

vânători de aplauze

şi plăceri 

înarmaţi

cu verde-speranţă 

orbi bâjbâind

prin plânsa vale de

frunzişuri

virgine

cu sânge rece ochiul

scuipă lacrima glonţ

clipind trăgaciul 

ucide clipa-felină

îmblănită-n râs

moartea

adună tributul

emoţia se strecoară

pe vârfuri ocupându-şi tăcută

locul în corul emoţional

din catedrala inimii

treziţi-vă

strigă dintr-o poezie

o liră înger 

nu mai este nimic

de ucis

timpul

inamicul  prim şi ultim

îşi muşcă cu sete

ultima bucată de spaţiu

alt "eu" renaşte 

însetat de aceeaşi iluzie

viaţă

 

[Nicolae Sărătean]

Dragă  Sofy şi Einstein spunea despre realitate că-i o iluzie destul de persistentă:))   receptorul, procesadorul eu-lui, creierul nostru de fapt primeşte în jur de patru miliarde de biţi informaţie/ sec. din care procesează pentru ca noi să  experimentăm viaţa prin cele cinci simturi,  doar două mii! Asta înseamnă  că realitatea percepută este egală cu 0, 00054%  de aceea se spune că-i iluzie. în fond ce poate fi 0, 000054% dintr-o aşa zisă realitate dacă nu o iluzie? :)  Îţi mulţumesc mult pentru semn şi comentariu, dacă o consideri rafinată, păi se datorează în mare măsură  DC şi Vasilisiei !

Cu drag şi multă admiraţie,

[Nicolae Sărătean]

Ai dreptate Gerra dragă, totul este pe  cât de tânăr te.atât de bătrân, Totul este  iluzia mişcării în fond!   Îşi mulţumesc mult pentru frumosul  comentariu! Cu drag,

[Sofia Sincă]

Dominat de magie totul este iluzie la tine, chiar şi viaţa.

Frumos! Mi-a plăcut cu am alcătuit poezia, fără stuful de prisos, dar esenţa gândului. Are tenta 'ceea de poezie rafinată.

Felicitări!

Sofy

[chindea maria elena]

Eu aş zice Nicolae că totul este pre cât de bătrân pe-atât de tânăr! Că iluzia constă nu în ceea ce priveşte noul ci în ceea ce priveşte vechiul. Doar ni se pare că totul e vechi - de fapt totul se schimbă, viaţa se înnoieşte în permanenţă conform dinamicii toroidale, partea izvorăşte din întreg pentru a forma întregul care se franjurează în multiple părţi! Deci - numai lipsa de perspectivă ne face să vedem că totu-i la fel! Viaţa se creiază pe sine neîncetat: când va înceta - nu vom mai fi în manifestare, ne vom resorbi în increaţie! Blazarea, platinarea, ne scot în afara procesului firesc al vieţii - mişcarea, şi doar acel lucru ne face să ne mumificăm! De aceea timpul, şarpe Uroboros îşi înghite coada în noi căutându-şi desăvârşirea! Mici imperfecţiuni de expresie într-un poem bun, cu nerv! Drag, Gerra

[Nicolae Sărătean]

 Mulţumesc  de popas Ioan, sper să ai dreptate :)

[Nicolae Sărătean]

 Vasilisia, mulţumesc frumos! am luat la cunoştinţă şi am reformulat

Cu preţuire,

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc frumos Gabriela! Cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

moartea zâmbeşte

orgasmic

Riști să te autopastișezi. Ai folosit într-o poezie care a fost postată curând (obrajii râd orgasmic, sau ceva de genul acesta)

Cu mira tot nu am înțeles, dar nu sună bine.

Cu drag,

[Gabriela Grădinariu]

Între iluyie şi realitate nu-i decât un om. Frumos!

[Nicolae Sărătean]

pădurea şi frunzişul nostru interior sunt bătrâne, adică  de aceiaşi vârstă cu universul, doar că atunci când păşim din perspectiva eu-lui  nou, ne par virgine, pentru că este prima oară când le explorăm, nu?  Apoi, lacrima scuipată este glonţul  pe care-l declanşăm prin prisma  percepţiilor ( mira) vânând clipa, stropul de fericire, bucuria găsirii "vânatului",orgasmul care-i apogeul extazului...  Da, sângele îl voi schimba . Vă mulţumesc  da Coza, voi încerca să remediez... 

Cu preţuire,