Îmi umpli brațele flămânde

Cu plin de foc troznit

Și flori, din miez de tei

Cu dragi, aducerile-aminte

De acadele, clovni și călușei

Îmi dăruiești uimirile

Pe toate

De prunc înconjurat cu drag, de zei

Ești primăvara mea cu pâine…

vezi tu niarne

de pe versanții aceștia se rostogolesc pietrele realitǎții

uneori cad la-ntâmplare

pe nimeni

sau pe lucrurile neimportante

alteori însǎ

cad peste mine

lovindu-mǎ în locul unde doare mai tare

nǎdǎjduiesc ca într-o zi…

 la zilnica cină

și pământul în el  se clatină-n tihnă

și cade în greu trupul meu

nu caut dreptate

nu văd nici-o vină

când zboru-mi…

mă arde gelozia aşteptărilor

la fiecare bătaie de puls.

am obosit să joc

“nu te supăra frate”.

zaruri aruncate la noroc,

pioni depăşindu-ne unii pe alţii

într-o zonă…

Ce vis valpurgic în gându-mi se răsfață ce dans descreierat în orele târzii

Iar tu mirean cu trup de gheată, să te dezgheț stângace,  întârzii ca să vii

Hai, vino! Pe călcâi…

Nu trebuie să pleci, nu trebuie să vii

Învaţă dacă vrei cărările spre noi,

Sunt prea puţine lucruri în alte galaxii

Ce şi-ar găsi-mplinirea în ochii trişti şi goi.



Aş vrea să vezi apusul de dincolo de zare,

Cum toate sângerează miresme şi iubiri

Şi valurile-n…

Un gest sublim este iertarea

ce izvorăşte din iubire

pin ea ajungi în Empireu

unde trezeşti invidia zeilor,

eşti…

Dragostea e o cireaşă, când se-apropie de tort,

Se-nfioară când e mută frişca în al ei suport.

Sâmburele mai strănută în arome de migdale,

Nu prea ştii în care coajă stau seminţele amare.



Dragostea e o zambilă, când e bulbul pârguit

În pământul primăverii, pe sub gene frăgezit.

Din sărutul cu zăpada mugurii îşi iau culoarea,

Nu prea ştii când ofilirea îi grăbeşte-n moarte…

cu aripile smulse

din vârful iubirii

lovind capătul deznădejdii

mă prăbuşesc

nişa din stânga lutului

cere  paşaportul

de bună credinţă

şi liberă mântuire

în goana păcatului

am uitat garanţia pe aripi

cu uz de folosinţă permanent

valabilă până la al şaptelea neam

cum voi găsi acum drumul spre casă

două cercuri concentrice

se suprapun perfect

palmele mângâie văzduhul

castel înâlţând din mistere

câinele mârâie la  necunoscuţii

care încearcă să încuie  uşile cu lacăte

îl  mângâi între urechi

şi deschid larg intrarea

în castelul-muzeu

al dorinţelor noastre împlinite.

Am înnorat ca tine

În pagina de carte

Îmi plouă nu ştiu cine

Şi mi-e un dor de moarte

Îmi arde iar cuvântul

Topit într - un blestem

Îmi pârjoleşti pământul

Şi o să ard ; mă tem…

Mai dau o filă-n urmă

Mai rătăcesc puţin

Încă o zi …pe urmă

Aştept ! dar nu mai vin

Am împietrit secundă

Pe creangă de copac

Timp spiralat – o fundă

Din clipă o să-ţi fac

De-o parte şi de alta

A timpului să fim

Să îl…

Contemplând

spaţiile luminoase

între pământ şi aştri,

nu-şi putea stăpâni

mişcările mâinilor.

Aşternea gândurile

pe foi de hârtie.

Serene contemplation

Contemplating

the luminous spaces

between the earth and the stars,

couldn’t control

the movement of his hands.

Was writing his…

Înmărmurit

cu mâinile

proptite pe masă

ca o prelungire

a unei acţiuni nervoase,

îşi vedea trupul pe dinăuntru.

Nu se auzeau decât bătăile

pendulei.

Tick-tock

Flabbergasted

with his hands

propped on the table

like a prolonging

of a nervous action,

was seeing his body from…

Zei gârbovi prin canale se strecoară,

Mumii mă împresoară desfăşate,

Şi fug si urc cu spatele pe-o scară

Spre tâmplă ostenită de cetate.

Pe zid se-ncheagă aburii de sânge,

Muşc aerul şi aerul mă muşcă

Gerul sărat în coaja lui se strânge

Cum zebra stă-ntre dungi ca într-o cuşcă.

Vestale mă-nvelesc cu somn de-amiază,

Răgazul se-ntreţese cu sorocul,

Uimirea ce-a rămas reinventează

Focul cu jocul, jocul…

mă uit cu ochiul ferestrei mele

către ochiul ferestrei tale aplecată

să mă caute cu frunze cu tot prin copacul cunoașterii noastre

din pădurea de pietre

capătul ros al unei amintiri

îl mai poartă în spate ca o cochilie de melc

dar apele dintre ochi sunt stătute și tulburi

sălbăticia șuieră a viperă din fiecare nod și din fiecare deznod

înnodat

de fiecare întindere de mână

uitată

se mișcă spre fiecare sud ori…

Sunt iar pe valul care închistează!

Pe lumea înrămată cu-ntrebări,

Nu plouă-a sens, nici nu se-nseninează

Iar ceru-i tatuat cu întristări.

În stoluri mari vin umbre să mă vadă

Cum merg pe ape tulburi de cuvânt,

Cum din poveşti pe rând mi se deznoadă

Atâtea plăsmuiri, „vânări de vânt”

Şi-aşez în acolade doar negaţii.

Când în răspunsuri mă aştepţi, mă pierd

În reinterpretări şi-n…

Hai să ne urcăm în podul cerului

fără scară Să cotrobăim printre

stele Poate mai găsim vreun înger

acolo de râs Să aibă nou-născuţii

cu cine să se joace de-a baba-oar

ba Deschid fereastra şi întuneri-

cul năvăleşte în lume Doamne de

unde atâtea nopţi obraznice în

versurile mele de dragoste Îndră

gostiţii râd Hei-rup Mugurii plez

nesc poetul peste degete Nu pe-a

colo vine lumina prostuţule…

Fir-ar al dracului de necaz

proptit de-a curmezişul în pragul

fără uşi, că de el mi s-au împiedicat picioarele

când am căzut cu sufletul în

braţele tale, mi-au rămas privirile

împrăştiate pe sânii tăi

şi de-atunci sunt singurul orb

prin atâta lumină

ducă-se dracului pirostriile…

Mai pun o cămașă pe sufletul meu

Că se tot plânge de-a vieții spuză

De-al vieții ger –

O cămașă zdrențuită

Ca o piele de șarpe

Acum lepădată.

N-ar…

Visam la caii albi cum spumegă-n lumină

Ducând galopul lor prin albii ghiocei,

Lovindu-se cu fruntea de clipa ce-o să vină

Iar timpu luneca pe crupe fără şei.



Cădeau din cerul nopţii stele pe copite

Asemeni unor flacări din ochii altor zei,

Sălbatici cai sosiţi din ierni nepotrivite

Schimbau…