ferestre

[Vasile Pin]

mă uit cu ochiul ferestrei mele

către ochiul ferestrei tale aplecată

să mă caute cu frunze cu tot prin copacul cunoașterii noastre

din pădurea de pietre

capătul ros al unei amintiri

îl mai poartă în spate ca o cochilie de melc

dar apele dintre ochi sunt stătute și tulburi

sălbăticia șuieră a viperă din fiecare nod și din fiecare deznod

înnodat

de fiecare întindere de mână

uitată

se mișcă spre fiecare sud ori miazănoapte cu ranița în spate

despărțindu-ne

se urcă în frunze de piatră

să pună în copac mucegai făcător de uitare

fiecărei articulație a ultimei lacrimi niciodată coaptă

mi-e dor

 

[Vasile Pin]

multumesc d-le da Coza pentru comentariile dvs. imi pare rau ca v-am cauzat aceasta impresie, sper prin corectiile facute sa pot sa v-o schimb

[Ion Lazăr da Coza]

Patru (ne)vinovate cacofonii:

privesc cu

culeagă cu

 mână  nefăcute

încă cu

Am avut impresia că citesc un text de la coadă la cap... Am încercat și așa - tot n-a mers.

da Coza

[Vasile Pin]

multumesc