Lăsat

în voia impresiilor

zilelor perindate prin minte,

se depăna

urcând până la marginea zării

cu ochii înlăcrimaţi

şi buzele tremurânde,

clipind din pleoapele grele.

Îl apucase un fel de râs…

Reeling…

Left

at the thinking’s will

of the days gone through his…

S-a sfătuit cu Sine-Însuşi Unul în Treime

şi a rostit cuvânt: lumină!

a pornit săgeata să spintece nimicul

din rană

au ţâşnit izvoare:

lumina, apa, spaţiul, timpul

cu mâna Fiu şi mâna Duh

a luat ţărână şi-a suflat

creind o veşnicie vie: om

 l-a lăsat să se joace

şi omul s-a jucat, numind

fără să ştie

că piatra avea să-i fie pernă

râul, lacrimă

mărul,…

-Ştii câte colţuri are iubirea?

Aşa mă întrebi

În timp ce ne numărăm spăşiţi

Echimozele

-stiu!

Îţi răspund:

-mult mai multe decât numărul scaunelor

Care îmi mângâie dimineaţa

Fluierul piciorului(mereu acelaşi)

Când merg să îmi fierb apa de ness

-hai să începem re-cunoaşterea noastră,iubi

O nouă colorare a petelor albe

Care ne-au facut atât de cenuşii

În ultima vreme….

Sunt un alt adam

Total diferit de cel ştiut de…

Când soarele tăcea pe-aripă de cocor

Raza lui cădea cu stropii unui nor,

Picurând pe frunza aramei din stejar,

A născut din luturi o ciută în brumar.

În pielea-i de lapte şi păru-i rubiniu

Cuprindea pădurea în pas uşor târziu,

Cu priviri plecate înspre infinit

Căuta seninul din ochiul înăsprit.

Patru ursitoare în taină i-au lăsat

Patru anotimpuri în cufăr cu lăcat

Şi-o eternitate pierdută-n…

de ce crezi cǎ se adunǎ tot amarul ǎsta de viațǎ

într-un pahar

vrem nu vrem

îi sorbim înfrângerile pânǎ la ultima picǎturǎ

când ne trezim din beția lor

suntem atât de mahmuri

cǎ încurcǎm și mai mult drumurile

ne amǎgim cu pofte de o clipǎ

avântându-ne cu elanul…

  Sunt malurile-abrupte și râu-nvolburat

 

 Pe valuri câte-o barcă se leagănă-n plutire,

 

 Stau sălciile-n apă cu sufletul plecat

 

 Și-n jurul lor doar ploaie, amurguri și iubire.

 

 

 Zăpezi căzute-n iarnă pe-alocuri se topesc

 

 Sub picurii de ploaie și biciuiri de vânt,

 

 Lăsând spre ochii lumii minunile ce cresc

 

 Cu rostul lor sub ceruri în sacru legământ.

 

 

 Sunt maluri…

Privind la tine cum stai goală

Cu trupul suplu, şoldul plin

Simt sângele cum se răscoală

Şi nu mai pot să mă abţin

Şi astăzi, iar, te ţin în poală

Infrigurat, ca un cretin

Privind la tine cum stai goală

Cu trupul suplu, şoldul plin

Nu am un sfanţ, zac ca de…

Crezând

că a înnebunit,

întrezărea lucruri nedesluşite

tropăind mărunt.

The madness of the clatter of hoofs

Believing

that he became mad

was distinguishing things

thinly tramp ling.

traducere: Elena Buzatu

Am fost doar o clipă lipsită de umbră.

Stăteam sub copac, mă gândeam ce-a făcut,

în ce vis uitat s-a plimbat şi-apoi sumbră

s-a întors bântuită de un gând din trecut?

.

Am fost doar un timp într-o umbră cu tine

şi-am stat rezemaţi de o rază de stea,

visând la privelişti ce-n zile senine

ne-au dat fericirea purtată de ea.

.

Trecut-au de-atunci clipe lungi și-amăgirea

ne-a dus spre un hău și acolo pierduți

Am…

Eu am murit

în mine însumi astăzi

și mă voi naște

mâine înc-odată,

e lemnul meu

atât de plin de noduri

că doar trăind

mă pot întoarce-n viață.

Nu sunt perfecte

unghiurile drepte

pe care le clădesc

din neștiință

ci căutarea formei,

fără dubii,

în profunzimea rocii

fără conștiință.

Și prigonit

de umbra care crește

dinspre lumina

ne-nălțată-n slavă,

către pustiul

faptelor concrete

vând întâmplările…

Şi dacă îţi spun că sunt nebun

Nu te vei mira

Îmi vei spune că nu poate fi normal

Cineva care prinde cuvintele

Cu plasa lipoveanului de pe fluviu

Şi le dă apoi drumul

Să se joace

În poezie.

Voi completa atunci

Ca de fiecare dată

Că sunt nebun de tine

Şi tot ca de fiecare dată

Îmi răspunzi :

-tot o formă de nebunie este şi asta

Care îşi are- din fericire -

Leac

Aici te voi contrazice

Luând în mâini plasa…

scări invizibile pentru alţii

ori de câte ori ne folosim

pârghiile cunoaşterii

ca să găsim lumina potrivită

chiar şi pentru cea mai firavă tulpină

de cuvânt

din generozitate (nedisimulată?!)

nemuritorul Sisif

a avut grijă

să lase pentru fiecare dintre noi

la poarta provocării

câte-un anotimp de risipă

un ambitus extrem între grav şi înalt

şi o stâncă de gând

Un murmur

desluşit se înălţa undeva

din vârful buzelor

într-un râs

cu totul neobişnuit,

cu nasul

ce îi cobora până aproape de gură,

cu ochii

ce rătăceau peste grămezile

de trup

ce se pierdeau

în timpul rănit…

The wounded…

căutări

m-am rătăcit prin grădină,

caut din coastele părinților o rădăcină,

din iarbă, inima lor a răsărit,

de ce-ați plecat de m-ați iubit?

degeaba ridic iarba și-o cosesc,

eu părinți n-am să mai găsesc,

plouă,…

de gând colind… legendă



eram un gram pustiu 

de gând colind

când plumburiu de cer 

un ochi deschis…

am iubit cărarea toată

de la drum până la poartă

făcută de Dumnezeu

fără tu și fără eu…

de  te-aș mirosi,

de te-aș mai simți

în toamna trecută…

Eu stau în pânda viermilor şi aştept să văd

Câte cântece vor muri în mine nespuse

Şi câte săruturi. În pădurea-ngălbenită

Mai aşteaptă şi azi fata cu trupul de fildeş.

Ce vânturi de păsări, ce iarnă se aşterne

Peste pământul memoriei mele.

Am început să uit drumul spre Buzău.

Seara, rămân cu bărbaţii la o partidă de şah.

Îi ascult vorbind despre moarte,despre

Taina şoldului bun, despre ţări pe care

Nu le-am văzut…