Manifest întârziat şi neîmblânzit

Sunt de fapt şi categoric sunt
într-atât de beat încât
risc până şi să fiu treaz
mai ceva ca pe o cerere care va primi răspuns
în acelaşi loc dintre roz-mov-turcoaz
dacă nu am fost de-am rămas

că mi-am îmbrăcat prea devreme

haina de însingurată

că ochii fluturilor nu-s decât niște închipuiri

în care-mi ascund fricile

(poate de aceea nu strivesc niciodată

în palme zborul)

că zâmbetul meu a rămas inert

pe dalele unde pasul poetului coboară arar

spre faleză

și-am să vă cred pe drept cuvânt

că m-am înserat timpuriu

și-n vânătul zilei mi-am găsit liniștea

(în fond nu-s datoare decât c-o moarte)



îmi veți spune…

pentru o altă zi,

doar semne aglomerate

de îmbrăţişări

fără cuvinte

de tine  

şi eu mă-ntreb

vorbele

unde sunt lăsate

pe paginile căror cărţi

sistematic aranjate

în biblioteca

minţii de noi ştiută

şi-n al căror limbi,

alfabetul lor,

nu poate fi citit

cu ochii…

sunt anemicul care-ți sapă la rădăcină

pentru o picătură de sevă

Doamne cum aștept noaptea

ca pe o salvare din mine însămi

clipa când te așez pe hârtie

și te scrijelesc din miezul neputinței mele

câte tușe să mai trasez

până să refac drumul spre casă

nimic altceva nu mai contează

nici teama sau dragostea

singură cu tine 

mă inundă dorul de libertate

când poți să strigi deasupra tuturor

poezia mea nu e…

cine sã mai deschidã ferestre pe lunã

când toatã lumea e ocupatã cu driblatul iernii

pânã şi oamenii de zãpadã devin luptãtori galactici

o sumedenie de stele verzi pe cine ştie ce pãşuni

se luptã sã înfloreascã precum trifoiul cu patru foi…

De-ți pun sufletul în palmă 

într-o noapte fără stele 

ochii-ar refuza să doarmă 

căutându-l printre ele. 



L-ar ține-n argint de lacrimi 

şi l-ar rătăci sub pleoape, 

printre zecile de patimi 

ce mereu i-au fost aproape. 



Și prin dimineți senine 

îl vor pune-n stropi de rouă 

ascunzându-mi-l de…

Picătura de cerneala care se scurge

în josul foii, formează mii de cuvinte

cununate în harul celest

spre smerită iubire.

În anotimpul când se usucă iubirea,

nu mai avem nevoie de frazele lungi

care nu mai transimit nimic,

 ipocrizie sau

arogantă curtuazie.

Îmbracă-mă în culorile…

nu astăzi nu te privesc mi-ai spus

ești norocoasă că pot orbi

îți știu pe de rost gleznele prin sufletul păpădiilor

și umbra în bătaia lunii

mereu lângă același izvor

porți vina că ai trăit în mine până la strălucire

ah cum mă acuzi și tu (numai) de trădare

când am legat însuși cerul de un trunchi

am jurat strâmb

am tăiat din privirea ta cât am putut

                      ***

știu sunt femeia altei…

E-o linişte în zarea-ndepărtată

c-aud magnoliile fremătând,

aud când li se tulbură în gând

uimita întrebare: niciodată!?

Solstiţii se îneacă rând pe rând,

splendoarea lunii zace suspendată

de noaptea cu secunda colorată

ce nu se va mai întâmpla nicicând.

E-o pace, e-o tăcere în orgolii

c-aud cum creşte iarba înspre cer

şi cum se tulbură sub pleoape norii,

şi cum le zboară visul efemer.

Aud cum…

infinitul picură-n mine viață

din plinul paharului pe jumătate gol

pereții de sticlă îmi vorbesc

despre o realitate distorsionată

și cum toate clipele se preling

sau poate chiar se pierd pe drum 

când nu mai știu să se întoarcă la locul lor

eu doar ascult liniștea lichidului

din care sunt zidit

viața mă…

când nimeni nu va ști

să-ți spună

nectarul florilor s-aduni

sau strigătul înfiorat al nopții

să-l alungi

când luna dintre nori

se va ivi

voi ști

să-ți mângâi fruntea

să-ți șterg

obrazul plâns

să-ți cânt ca o sirenă

ademenindu-te în larg

voi fi

ce n-a fost

nimeni

niciodată

nimănui

voi deveni

un pumn de lut

un ciob din care bei

un strop de apa

și-o notă dintr-un ultim cânt…

eu nu visez sub ceruri aurite

socoata mea nu e cu sacu-n gură

îmi duc dumnezeirea ideilor măsură

la inimă să prindă stropi de lumină

şi nu ţin umbră lutului ca de…

Dacă eram grădină-ntr-un deşert

m-ai fi udat cu lacrimi să rodesc,

şi-ai fi rămas o noapte să te iert

că nu am rădăcini să te-nfloresc.

Dar sunt un om cu sufletul grădină

adus din alt pământ necunoscut,

să-ţi fie stea în nopţi fără lumină

când gându-ţi este trist şi abătut.

Să-ţi fiu copac cu umbra răvăşită

sau orice anotimp care-l preferi,

o clipă-n veşnicie nesosită,

pierdută-n vraja viselor de ieri.

Dorinţa…

Trădări nesfârşite de vremuri apuse...

Coboară ursitul pe-un nor mesager;

Te stinge eretic în lacrimi seduse

Oracolul…

privirea pe un text necitit încă

sunt sigură că omul fluviului scrie mereu

voi îl cunoașteți mai bine decât mine

de cele mai multe ori

se oprește la magazinul din colț

să-și cumpere ciocolată

(amară îndulcire așa cum eu am crezut

că mă iubea)

apoi un pachet de țigări

să-și umple ochii cu năluci fabricate -

mereu îi număram ochiurile de fum

în timp ce el îmi mai citea…

glacial(ă)

în jur,

doar înlăuntrul meu

îşi făcea de cap

ecuatorul dorului

de tine

şi izbucnea

în vulcanice pete

de roşu

pe cerul de alb

cu stele ce-nfloreau

pe geamul

din ochii cu care

priveam

urmele lavei din inimă

lăsate să mă poarte

încătuşat la poarta

cu…

 Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri, 

 Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,

 Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,

 Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!  

 Scrisori  în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,

 Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,

 Nostalgic pian doinind amiezi,  împărății de fluturi verzi,

 Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde…

Să nu răneşti o pasăre în zbor

cu spinii din cuvinte şi-amăgiri,

să nu-i crestezi pe aripi amintiri

orbite de noroi, şi praf, şi nor.

Să nu răneşti copacii-n înfloriri

cu pânza şi urzeala vorbelor,

să nu-i striveşti petale că îţi vor

lăsa un hău adânc pe sub priviri.

Să nu răneşti femeia-n fericiri

cu tristele copite în galop,

să nu îţi faci din ea un simplu scop

şi un tărâm de crude…

sub fiecare fir de nisip al deșertului

stă  numele domnului 

nici cămile nu mai sunt cum erau odată

s-au hotărât să treacă prin urechile acului 

de parcă au știut despre țara făgăduinței

bogatul povestește despre umbra sa 

cumpărătorilor de har din dosul casei

spovadă improvizată 

viața e întinsă pe tarabe cu…