voi fi

[bolache alexandru]

când nimeni nu va ști
să-ți spună
nectarul florilor s-aduni
sau strigătul înfiorat al nopții
să-l alungi
când luna dintre nori
se va ivi
voi ști
să-ți mângâi fruntea
să-ți șterg
obrazul plâns
să-ți cânt ca o sirenă
ademenindu-te în larg
voi fi
ce n-a fost

nimeni
niciodată

nimănui
voi deveni
un pumn de lut
un ciob din care bei
un strop de apa
și-o notă dintr-un ultim cânt
și nu vei ști că umbra
care te privește din

oglindă

sunt eu

[Nădejde Angelina]

"un strop de apa
și-o notă dintr-un ultim cânt 
și nu vei ști că umbra 
care te privește din

oglindă

sunt eu"

Frumos!

[bolache alexandru]

Mulțumesc domnule Lazăr da Coza și doamnelor Vasilisia Lazăr și Gabriela Grădinaru.

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Foarte frumos.

Aș sugera la ultimul vers o inversare: sunt eu.

[Ion Lazăr da Coza]

Frumoasă poezie de dragoste.

Citit cu dragoste (că doar e Valentinudei).

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

Iubire fără timp, frumos!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru lectură și mai ales pentru sugestie doamna Sofia.Voi reflecta asupra acesteia...

[Sofia Sincă]

O frumoasă declaraţie de dragoste, duioasă, impresionantă. Dar eu tot am un cui împotrivă. Având în vedere că e scrisă de un bărbat, chiar din zodia fecioarei, eu aş scote versul, să-ți cânt ca o sirenă. E prea mult.

Am citit cu încântare!

Sofy

[bolache alexandru]

Mulțumesc și ție Mihaela

[Mihaela Roxana Boboc]

Un poem lin curgător, plin de frumos!

[bolache alexandru]

Mulțumesc tuturor pentru lectură și comentarii.